2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPÂRC, (1) spârcuri, s. n., (2) spârci, s. m. 1. S. n. (Pop.) Bucată mică (și nefolositoare) din ceva. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [Var.: spârci s. m.] – Cf. ucr. špyrka, pol. szperka.
SPÂRC, (1) spârcuri, s. n., (2) spârci, s. m. 1. S. n. (Pop.) Bucată mică (și nefolositoare) din ceva. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [Var.: spârci s. m.] – Cf. ucr. špyrka, pol. szperka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
spârc1 [At: BARCIANU / Pl: (3-4) ~uri / E: fo] 1 i (Reg) Cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid, de o materie fluidă etc. care iese forțat printr-un orificiu. 2 a (Reg) Murdar. 3 sn (Mun) Țâșnitură dintr-un lichid Si: stropitură, (reg) spârcâitură (3). 4 sn (Rar) Rect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spârc2 [At: POGOR. HENR. 232/19 / V: (reg) ~rci sm / Pl: ~uri sn, ~rci sm / E: ucr шпирка] 1 sn (Mol; Buc) Bucată de slănină. 2 sn (Mol; Buc) Șorici fript. 3 sn (Îrg) Bucățică de carne (de proastă calitate, slabă), de piele sau de pieliță. 4 sn (Reg; șîs ~ul nasului) Cartilajul nasului. 5 sm (Pop; dep) Copilandru (1). 6 sm (Pop; dep; pex) Persoană lipsită de importanță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÂRC ~uri n. Bucată mică de carne de calitate inferioară, cu pielițe și zgârcituri. /<ucr. špyrka, pol. szperka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spârc m. copilandru: spârci cu cașul la gură. [Buc. spârc, slănină = pol. SZPYRKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÂRCI s. m. v. spârc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÂRCI s. m. v. spârc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
spârci sm vz spârc2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șpârc sn vz spârc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÎRC2, spîrcuri, s. n. (Mold., Bucov.) Bucată mică de carne slabă, fără grăsime; zgîrci, cartilaj. Și-au oprit pentru sine carnea cea mai grasă și mai frumoasă, iar celuialalt i-au dat mai mult ciolane, spîrcuri. SBIERA, P. 254. ♦ Bucățică, fîșie. Cînd m-ar vedea ai mei că îmblu cu un spîrc de piele ca aiesta, n-aș ști unde să mă ascund de rușine. SBIERA, P. 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPÎRC1, spîrci, s. m. (Familiar) Copilandru, pici, puști, prichindel; mucos. Spîrci cu cașul la gură, care fac pe deziluzionații și pe săturații de viață. VLAHUȚĂ, O. A. I 188. – Variantă: spîrci (C. PETRESCU, A. R. 19) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPÎRCI s. m. v. spîrc1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spîrc n., pl urĭ (cp. cu spîrcuĭ și pîrcĭ). Nord. Fășie (bucățică) de carne, de pele (V. jarcă). S.m. Pîrcĭ, picĭ, prichindel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spârc1 (pop.) (obiect) s. n., pl. spârcuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spârc2 (pop.) (persoană) s. m., pl. spârci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spârc1 (fam.) (persoană) s. m., pl. spârci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spârc2 (pop.) (obiect) s. n., pl. spârcuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spârc (obiect) s. n., pl. spârcuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spârc (persoană) s. m., pl. spârci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spîrc (-curi), s. n. – 1. Bucată, tranșă, mai ales de piele sau de cartilaj. – 2. Mucos, puști. Origine incertă, probabil expresivă, cf. sfîrc, cu care are o strînsă legătură fonetică și semantică. – Der. spîrcui, vb. (a sfîșia, a sfîrtica, a rupe în bucăți; înv., a distruge, a nimici; Trans., a fura; refl., înv., a se da învins, a se împrăștia); spîrcîi (var. spîrcăi), vb. refl. (a avea diaree, a fi deranjat la stomac), var. a cuvîntului anterior; spîrcaci (var. spurcaci), s. m. (pasăre, Otis tetrax), cf. numele său fr. canepetière, var. prin contaminare cu a spurca; spîrcîitor, adj. (bolnav de diaree); spîrcîială, s. f. (excremente).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spârc1! interj., s.n. (reg.) 1. (interj.) cuvânt care imită zgomotul produs de un lichid, de o materie fluidă care iese forțat printr-un orificiu. 2. (adjectival) murdar. 3. (s.n.) tâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârcâitură, găinaț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spârc2, spârcuri, s.n. și spârci, s.m. 1. (s.n.) bucată de slănină; șorici fript. 2. (înv.) bucată mică de carne de proastă calitate, slabă, de piele sau de pieliță. 3. (în sintagmă) spârcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoană lipsită de importanță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M73) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
spârc, spârcurisubstantiv neutru
-
- Cînd m-ar vedea ai mei că îmblu cu un spîrc de piele ca aiesta, n-aș ști unde să mă ascund de rușine. SBIERA, P. 179. DLRLC
- 1.1. Bucată mică de carne slabă, fără grăsime. DLRLCsinonime: cartilagiu zgârci
- Și-au oprit pentru sine carnea cea mai grasă și mai frumoasă, iar celuialalt i-au dat mai mult ciolane, spîrcuri. SBIERA, P. 254. DLRLC
-
-
etimologie:
- špyrka DEX '98 DEX '09
- szperka DEX '98 DEX '09
spârc, spârcisubstantiv masculin
- 1. Epitet dat unui tânăr sau unui copil. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: copilandru mucos pici prichindel puști
- Spîrci cu cașul la gură, care fac pe deziluzionații și pe săturații de viață. VLAHUȚĂ, O. A. I 188. DLRLC
-
etimologie:
- špyrka DEX '98 DEX '09
- szperka DEX '98 DEX '09