2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spâni [At: AR (1830) 1662/23 / Pzi: ~nesc / E: spân] (Înv) 1 vi (D. bărbați) A deveni spân1 (1). 2-3 vir (Pan; d. păsări) A-și pierde penele.
SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
spâi, ~ă a vz spân1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spân1, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~z, ~âi, ~ă, spârc, spârcă, spin, spină / Pl: ~i, ~e / E: ml *spanus] 1 (D. bărbați sau d. părți ale feței lor) Căruia nu îi cresc barbă și mustață Si: (reg) spânatic (1), spânat1, spânău, spânzac (1), spânzatic. 2 (Pex; d. bărbați sau d. părți ale feței lor) Cu barbă și cu mustață rare Si: spânatic (2). 3 (Îe) A trage nădejde ca ~ul de barbă Se spune despre cei ce speră în împlinirea unor dorințe nerealizabile. 4 (Îe) Când va face ~ul barbă Niciodată. 5 (Îe) ~ul se rade lesne Se spune despre cei săraci care se mulțumesc cu puțin. 6 (Rar; d. bărbați) Lipsit complet de păr în barbă, la mustață și pe cap. 7 (Reg; d. oameni) Care are părul roșu. 8 (Reg; d. bărbați) Necăsătorit. 9-10 (Mun; d. femelele animalelor) Care nu dă (sau care dă foarte puțin) lapte Si: (reg) spânatic (3-4). 11 (Reg; d. femei) Sterp.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spânz2, ~ă a vz spân1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spârc3, ~ă a vz spân1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPÎN, -Ă, spîni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor) Căruia nu-i crește barbă și mustață (aproape) deloc. Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184. Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22. Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213. Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. ♦ (Substantivat, m.) Bărbat căruia nu-i crește barbă și mustață. Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176. Spînul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213. ◊ Expr. A trage nădejde ca spînul de barbă v. barbă (1).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPÎNI, spînesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A deveni spîn. Apoi... dacă toată lumea a spînit, sînt silit să macin aici la tine. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ (Despre păsări) A-și pierde penele. De să smulg (păunii) mai înainte (de 15 iunie), apoi... din vreme în vreme vor spîni. DRĂGHICI, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPÎN, -Ă, spîni, -e, adj. Căruia nu-i crește (aproape) deloc barbă și mustață. Față spînă. Om spîn. ◊ (Substantivat, m.) Spînul vrea să-ți răpuie capul (CREANGĂ). – Lat. *spanus (< gr.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
SPÎNI, spînesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A deveni spîn. ♦ (Despre păsări) A-și pierde penele. – Din spîn.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de Zavaidoc
- acțiuni
SPÂN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre bărbați) Căruia nu-i crește barbă și mustăți. /<lat. spanus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spân a. și m. imberb. [Gr. bizantin SPANÓS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spîn, -ă adj. (mgr. spanós, spin). Căruĭa nu-ĭ crește barba și mustățile: om spîn, față spînă. A trage nădejde ca spînu de barbă (saŭ: ca prepelița de coadă), a spera în zadar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spân adj. m., s. m., pl. spâni; adj. f., s. f. spână, pl. spâne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!spân adj. m., s. m., pl. spâni; adj. f., s. f. spână, pl. spâne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spân adj. m., pl. spâni; f. sg. spână, pl. spâne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPÂN adj. (reg.) spânău, spânzac, spânzatic. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPÎN adj. (reg.) spînău, spînzac, spînzatic. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spîn (-ni), adj. m. – Glabru, fără păr. – Mr. spîn. Gr. σπάνος, de la στάνυς „lipsă de densitate” (Densusianu, Hlr., 345; Philippide, II, 14 și 733; Bezdechi, Dacor., IV, 1282; REW 8118b; Rohlfs, EWUG, 2012; Rosetti, II, 68; Sandfeld 29), cf. alb. spënk, sl. spanŭ. Prezența unui intermediar lat. *spanus nu pare o ipoteză posibilă și nici necesară (calabr., sicil. spanu este împrumut direct din gr.). Der. din sl. este posibilă, dar se lovește de dificultatea trecerii lui an › în, care este aceeași din cuvintele mult discutate, jupîn, smîntînă, stînă și stăpîn. – Der. spînatic (var. spînatec), adj. (glabru).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SPÂNUL, Petre (1894-1962, n. Vicovu de Jos, jud. Suceava), medic veterinar român. M. coresp. al Acad. (1955). Inspector zootehnic și sanitar veterinar al Bucovinei (1918-1920). Studii privind bolile veterinare și însemnătatea zooeconomiei („Contribuții la combaterea pestei porcine cu ser”, „Importanța zooeconomiei naționale”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
când o face spânul barbă expr. niciodată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
| — | ||
plural |
| — |
spâni, spânescverb
- 1. A deveni spân. DLRLC
- Apoi... dacă toată lumea a spînit, sînt silit să macin aici la tine. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
- 1.1. (Despre păsări) A-și pierde penele. DLRLC
- De să smulg (păunii) mai înainte (de 15 iunie), apoi... din vreme în vreme vor spîni. DRĂGHICI, la TDRG. DLRLC
-
-
etimologie:
- spân DLRM
spân, spânăadjectiv
- 1. (Despre bărbați sau despre fața lor) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un bărbat uriaș cu fața spînă se ridică. CAMILAR, N. I 184. DLRLC
- Era un om fără vîrstă, scund și cu ochii șterși. Zîmbea încremenit cu obrazu-i spîn. SADOVEANU, B. 22. DLRLC
- Era mic, subțire, puțin cam spîn și vioi ca o veveriță. GALACTION, O. I 213. DLRLC
- Dragu-mi-i fecioru spîn, Că-i și tînăr și bătrîn. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. DLRLC
- Din lipsă de umezeală, grîul în multe locuri răsărise ca barba spînului; ici un fir, colo un fir. SADOVEANU, M. C. 176. DLRLC
- Spînul vrea să-ți răpuie capul cu orice chip și de aceea te-a trimis să-i aduci sălăți din grădina ursului. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
-
etimologie:
- *spanus DEX '09 DEX '98