spuzi [At: CANTEMIR, HR. 273 / V: (reg) ~za / Pzi: ~zesc / E: spuză] 1 vr (D. jăratic) A se transforma în spuză (1). 2-3 vtrf (Pop; d. oameni și mai ales d. părți ale corpului lor) A (se) umple de spuzeală (1). 4-5 vtrf (Pop; spc; d. oameni și mai ales d. părți ale corpului lor) A (se) irita. 6 vr (Reg; d. ugerul oilor, vacilor etc.) A se umple de spuzeală (2). 7-8 vtr (Pgn) A (se) umple de... 9 vi (Fig) A apărea în număr mare. 10 vr (Îvr) A se năpusti.

SPUZI, spuzesc, vb. IV. 1. Refl. A avea o erupție pe piele, a se umple de bubulițe. Spuzi-s-ar să se spuzească de calic și blestemat. GORJAN, H. IV 76. ◊ Tranz. Și-a petrecut restul nopții într-o sală de așteptare cu bănci tari și cu o lampă fumegoasă, care i-a spuzit marginea pleoapelor. C. PETRESCU, O. P. I 45. ♦ Fig. A se acoperi, a se umple de... Ramurile se spuzesc cu floricele albe și roșcățele. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. 2. Intranz. Fig. A se ivi, a se produce în număr mare. A suflat vîntul de primăvară, au încolțit mugurii, a dat frunza, au spuzit florile, a legat iarăși rodul. DELAVRANCEA, A. 34.

A SPUZI ~esc 1. tranz. A face să se spuzească. 2. intranz. fig. (despre obiecte răspândite pe anumite suprafețe) A apărea în număr mare. /Din spuză

A SE SPUZI mă ~esc intranz. 1) (mai ales despre piele și mucoase) A se acoperi cu bășicuțe și bubulițe. 2) fig. A se umple pe toată suprafața. Pomii se ~esc cu flori. /Din spuză

spuzì v. refl. a face un fel de arsuri la buze.

spuza v vz spuzi

spuzésc v. tr. (d. spuză). Produc un fel de beșicute pe pele: frigurile spuzesc pelea. V. refl. Mi s’aŭ spuzit buzele.

!spuzi (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spuzesc, 3 sg. se spuzește, imperf. 1 sg. mă spuzeam; conj. prez. 1 sg. să mă spuzesc, 3 să se spuzească; imper. 2 sg. afirm. spuzește-te; ger. spuzindu-mă

spuzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spuzesc, imperf. 3 sg. spuzea; conj. prez. 3 să spuzească

spuzi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spuzesc, imperf. 3 sg. spuzea; conj. prez. 3 sg. și pl. spuzească

spuzesc, -zeam 1 imp.