spuzeală sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 244/28 / Pl: ~ele / E: spuzi + -eală] 1 (Pop) Nume generic dat unor iritații ale pielii, unor erupții sub formă de pete roșii sau de bășicuțe, însoțite de mâncărime Si: (îvr) spuză (13), spuzar (4), spuzitură. 2 (Pop) Boală la ugerul vacilor, al oilor sau al bivolițelor, sub formă de ulcerații sau de bube mărunte. 3 (Rar; mai ales udp „de”) Mulțime.

SPUZEALĂ s. f. 1. Nume popular dat erupțiilor care apar pe piele. Îi ieșise o spuzeală pe frunte și ducea mîna mereu către ea. DUMITRIU, N. 246. Îmi trec limba peste buzele arse ca de o spuzeală. CAMIL PETRESCU, U. N. 273. Bolnavul... se umple de spuzeală, dînd din ea un fel de apă. La HEM 1620. 2. Spuză (2). Nici penele de pasăre măiastră, nici noaptea cu spuzeala de stele... n-ar fi întrecut acest palat, minunea-minunelor. DELAVRANCEA, S. 247.

SPUZEALĂ ~eli f. pop. Apariție de pete roșii, bubulițe sau bășicuțe pe piele sau pe mucoase în cazul unor boli sau intoxicații; erupție. /a spuzi + suf. ~eală

spuzeală f. bubulițe roșii ce ies pe piele.

spuzeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se spuzi, beșicuțe micĭ și dese ĭeșite pe pele după unele boale care produc căldurĭ (frigurile ș. a.).

spuzeală (pop.) s. f., g.-d. art. spuzelii; pl. spuzeli

spuzeală (pop.) s. f., g.-d. art. spuzelii; pl. spuzeli

spuzeală s. f., g.-d. art. spuzelii; pl. spuzeli

spuzeală, -zeli.

SPUZEALĂ s. (MED.) bășicuțe (pl.), bubulițe (pl.), papule (pl.). (~ pe piele.)

SPUZEALĂ s. v. alergie, anafilaxie, erupție, exantem, herpes, mulțime, potop, puzderie, sumedenie.

SPUZEALĂ s. (MED.) bășicuțe (pl.), bubulițe (pl.), papule (pl.). (~ pe piele.)

spuzeală s. v. ALERGIE. ERUPȚIE. EXANTEM. HERPES. MULȚIME. POTOP. PUZDERIE. SUMEDENIE.