SPÚTĂ, spute, s. f. (Livr.) Mucozitate expectorată de cineva; flegmă. – Din lat. sputum, it. sputo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÚTĂ ~e f. Secreție vâscoasă a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; flegmă; expectorație. /<lat. sputum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÚTĂ s.f. Mucozitate, expectorație; flegmă. [< lat. sputum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÚTĂ s. f. expectorație. (< lat. sputum, it. sputo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÚTĂ s. 1. expectorație, flegmă, scuipat. 2. salivă, scuipat, scuipătură, (rar) apă, (pop.) stupit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spútă s. f., (cantități determinate) pl. spúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink