2 definiții pentru spusătură
Explicative DEX
spusătură sf [At: FM (1846), 861/123 / Pl: ~ri / E: spus + -ătură] (Îvr) Spusă (2).
Arhaisme și regionalisme
spusătură, spusături, s.f. (înv.) zisă, spusă, spusăciune.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: spusătură
spusătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||