opțiuni

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spuriu2 sn vz șpuriu2

șpuriu2 sn [At: CARAGIALE, O. VII, 196 / V: (reg) sp~, ~s / Pl: ? / E: ns cf ger spüren] (Îrg) 1 (Îf șpurius) Presimțire. 2 (Îaf) Bănuială (10). 3 Perspicacitate.

șpurius sn vz șpuriu2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPURIU adj. v. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.

spuriu adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spuriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spuriu s.n. (înv.) 1. (în forma: șpurius) presimțire, bănuială. 2. fler, perspicacitate.

Intrare: spuriu
spuriu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spuriu
  • spuriul
  • spuriu‑
  • spurie
  • spuria
plural
  • spurii
  • spuriii
  • spurii
  • spuriile
genitiv-dativ singular
  • spuriu
  • spuriului
  • spurii
  • spuriei
plural
  • spurii
  • spuriilor
  • spurii
  • spuriilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șpuriu
șpurius
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șpuriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)