3 definiții pentru spurcător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spurcător, ~oare a, smf [At: NEAGOE, ÎNV. 18/7 / Pl: ~i, ~oare / E: spurca + -ător] 1-2 (Înv) Pângăritor.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPURCĂTOR adj., s. v. pângăritor, profanator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spurcător adj., s. v. PÎNGĂRITOR. PROFANATOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: spurcător
spurcător adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)