opțiuni
  • info

15 definiții pentru spurcăciune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPURCĂCIUNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.

SPURCĂCIUNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat2 (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.

spurcăciune sf [At: COD. VOR.2 57r/5 / V: (îvr) ~cine / Pl: ~ni / E: spurca + -ăciune] 1 (Înv; pfm) Murdărie (1). 2 (Pop) Spurc (4). 3 (Asr; fig) Faptă care contravine perceptelor religioase sau morale. 4 (Fig; pgn) Murdărie. 5 (Pop) Spurc (1). 6 (Înv) Relație sexuală nepermisă între rude de sânge sau prin alianță. 7 (Îvp; pfm) Animal dezgustător, a cărui carne nu se mănâncă. 8 (Îvp; pfm; pex) Monstru. 9 (Reg; spc) Lup. 10 Persoană dezgustătoare, respingătoare prin comportamentul său. 11 (Olt) Duh rău. 12 (Asr) Păgân.

SPURCĂCIUNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat, grețos, pe care ți-e scîrbă să-l atingi; scîrnăvie, murdărie. 2. Termen de dispreț pentru o ființă (animal sau om) respingătoare, scîrboasă; p. ext. ființă înfiorătoare, monstru. Ai furat cu ei odată. Iar te-au cumpărat. Spurcăciune! DEMETRIUS, C. 68. Spurcăciunea se hrănea cu carne de om. ISPIRESCU, U. 116. 3. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate.

SPURCĂCIUNE ~i f. 1) Ființă sau lucru respingător. 2) fig. Vorbă sau faptă spurcată, murdară. /a spurca + suf. ~ăciune

spurcăciune f. 1. necurățenie; 2. ceva spurcat: hoit, mortăciune.

spurcăcĭúne f. (lat. spurcatio, -ónis). Acțiunea de a spurca. Lucru spurcat (carne în post ș. a.), lucrurĭ grețoase: ce-aĭ adus aicĭ spurcăcĭunile astea? Ofipt, bube dulcĭ.

spurcăcine sf vz spurcăciune

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spurcăciune (pop., fam.) s. f., g.-d. art. spurcăciunii; pl. spurcăciuni

spurcăciune s. f., g.-d. art. spurcăciunii; pl. spurcăciuni

spurcăciune s. f., g.-d. art. spurcăciunii; pl. spurcăciuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPURCĂCIUNE s. v. abjecție, cisticercoză, excrement, fărădelege, fecale, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, trichinoză.

SPURCĂCIUNE s. scârboșenie, scârnăvie. (Ce e ~ asta?)

SPURCĂCIUNE s. scîrboșenie, scîrnăvie. (Ce e ~ asta?)

spurcăciune s. v. ABJECȚIE. CISTICERCOZĂ. EXCREMENT. FĂRĂDELEGE. FECALE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE. TRICHINOZĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spurcăciune, spurcăciuni, (spurcășag), s.f. – 1. Murdărie, mizerie 2. Nume generic pentru boli de piele. 3. Ființă respingătoare: „Atunci scoate el cuțâtu și țipurește una: Uhaa! Spurcăciuni!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 4. Animal sălbatic dezgustător; monstru. 5. Duh rău. – Din spurca + suf. -ăciune (DEX, MDA).

Intrare: spurcăciune
spurcăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spurcăciune
  • spurcăciunea
plural
  • spurcăciuni
  • spurcăciunile
genitiv-dativ singular
  • spurcăciuni
  • spurcăciunii
plural
  • spurcăciuni
  • spurcăciunilor
vocativ singular —
plural —
spurcăcine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spurcăciune, spurcăciunisubstantiv feminin

  • 1. Lucru spurcat, grețos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: murdărie scârboșenie scârnăvie
  • 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai furat cu ei odată. Iar te-au cumpărat. Spurcăciune! DEMETRIUS, C. 68. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Monstru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: monstru
      • format_quote Spurcăciunea se hrănea cu carne de om. ISPIRESCU, U. 116. DLRLC
etimologie:
  • Spurca + sufix -ăciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.