opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spumări vt [At: GLOSAR REG. / Pzi: ~resc / E: spumă + -ări] (Reg) A aduna smântâna de pe oalele puse la prins.

SPUMARE, spumări, s. f. Acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei. – V. spuma.

SPUMARE, spumări, s. f. Acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei. – V. spuma.

spumare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~mări / E: spumă] 1 Producere de spumă (1) Si: clăbucire, spumegare (1), (nob) spumeg (1). 2 Umplere de spumă (1) a unui lichid Si: clăbucire, spumegare (2), (nob) spumeg (2). 3 Proprietate a unor substanțe de a produce spumă (1). 4 Acoperire cu spumă (6) Si: asudare (1), înspumare, spumegare (5). 5 Salivare abundentă (de boală, de furie etc.) în formă de spumă (8) Si: spumegare (6). 6 (Fig) Înfuriere peste măsură Si: dezlănțuire (3), spumegare (7), (nob) spumeg (5). 7 (Pex) Furie (1).

SPUMARE, spumări, s. f. Acțiunea de a spuma și rezultatul ei.

SPUMARE s. f. operație de izolare a dulapului și ușii frigiderului. (< it. spumare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spumare s. f., g.-d. art. spumării; pl. spumări

spumare s. f., g.-d. art. spumării; pl. spumări

spumare s. f., g.-d. art. spumării; pl. spumări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPUMARE s. spumegare. (~ apelor.)

SPUMARE s. spumegare. (~ apelor.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spumări, spumăresc, vb. IV (reg.) a aduna smântâna de pe oalele puse la prins.

Intrare: spumări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spumări
  • spumărire
  • spumărit
  • spumăritu‑
  • spumărind
  • spumărindu‑
 singular plural
  • spumărește
  • spumăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spumăresc
 (să)
  • spumăresc
  • spumăream
  • spumării
  • spumărisem
a II-a (tu)
  • spumărești
 (să)
  • spumărești
  • spumăreai
  • spumăriși
  • spumăriseși
a III-a (el, ea)
  • spumărește
 (să)
  • spumărească
  • spumărea
  • spumări
  • spumărise
plural I (noi)
  • spumărim
 (să)
  • spumărim
  • spumăream
  • spumărirăm
  • spumăriserăm
  • spumărisem
a II-a (voi)
  • spumăriți
 (să)
  • spumăriți
  • spumăreați
  • spumărirăți
  • spumăriserăți
  • spumăriseți
a III-a (ei, ele)
  • spumăresc
 (să)
  • spumărească
  • spumăreau
  • spumăriră
  • spumăriseră
Intrare: spumare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spumare
  • spumarea
plural
  • spumări
  • spumările
genitiv-dativ singular
  • spumări
  • spumării
plural
  • spumări
  • spumărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spumare, spumărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spumegare
    • 1.1. Operație de izolare a dulapului și ușii frigiderului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.