8 definiții pentru spumogen
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPUMOGEN, spumogene, s. n. Substanță care produce o spumă specială, utilizată în stingătoarele de incendiu. – Din spumă (după fumigen).
SPUMOGEN, spumogene, s. n. Substanță care produce o spumă specială, utilizată în stingătoarele de incendiu. – Din spumă (după fumigen).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
spumogen, ~ă [At: DER / Pl: ~i, ~e / E: spumă, pan fumigen] 1-2 sn, a (Substanță) care acționează ca stabilizator de spumă (2) la extinctoare. 3 sm (Rar) Spumant (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPUMOGEN s.n. Stabilizator de spumă utilizat în extinctoare, la prepararea betoanelor etc. ♦ Spumant. [< spumă + -gen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPUMOGEN s. n. substanță, stabilizator de spumă, în extinctoare, la prepararea betoanelor etc. (< spumă + -gen2)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SPUMOGEN ~e n. Substanță care produce spumă, folosită în stingătoarele de incendiu. /Din spumă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spumogen s. n., pl. spumogene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spumogen s. n., pl. spumogene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spumogen s. n., pl. spumogene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spumogen, spumogenesubstantiv neutru
- 1. Substanță care produce o spumă specială, utilizată în stingătoarele de incendiu. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Spumant. DNsinonime: spumant
-
etimologie:
- Din spumă (după fumigen). DEX '09 DEX '98