SPUMEGÂND adj. 1. înspumat, (rar) spumat, spumatic. (Cai ~zi.) 2. v. înspumat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spumegând adj. m., pl. spumegânzi; f. sg. spumegândă, pl. spumegânde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SPUMEGÁ spúmeg intranz. 1) (despre lichide) A face spumă (în urma unei mișcări rapide sau a unei reacții); a se înspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spumă. ◊ ~ de mânie (sau de furie) a fi foarte mânios; a clăbuci. /Din spumă
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPUMEGÁ vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spumegá vb., ind. prez. 3 sg. spúmegă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spumega, spumeg v. i. (er.) a ejacula.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink