2 intrări
17 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spumeg sn [At: COȘBUC, AE. 104 / Pl: ? / E: pvb spumega] (Nob) 1-6 Spumegare (1-4, 7-8).
SPUMEG s. n. (Rar) 1. Spumegare. Vasul... îl conduce el însuși prin spumegul nopții. COȘBUC, AE. 104. 2. Mînie violentă. Și-n spumeg turbează Nerefs. COȘBUC, AE. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPUMEG s. n. (Rar) 1. Spumegare. 2. Fig. Mînie violentă. – Postverbal al lui spumega.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
spúmeg, a -á v. intr. (d. spumă, ca fumeg d. fum saŭ d. lat *spúmigo, -áre, de unde și sp. espumear). Pac spume: valurile, vinu spumegă. Fig. Clocotesc: spumegă desfrîu, oratoru spumegă de furie. – Și aspumez (Vechĭ). Ca neol. spuméz (după lat. spumare și fr. écumer).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPUMEGA, spumeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPUMEGA, spumeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci la gură; a spuma. ◊ Expr. A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. – Din spumă (după fumega).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spumega [At: (a.1773) GCR II, 90/10 / Pzi: spumeg / E: spumă (după fumega, rumega)] 1 vi A spuma (1). 2-3 vtrp A (se) spuma (2-3). 4 vi (Fig) A fi plin de elan. 5-8 vi A spuma (5-8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPUMEGA, spumeg, vb. I. Intranz. 1. (Despre ape) A face spume, a fi plin de spume; a spuma. Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, V. 78. Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122. ◊ Tranz. fact. Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110. 2. (Mai ales despre cai) A face clăbuci la gură, a se acoperi de spumă pe corp (în urma unui efort). Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. LIT. POP. I 509. ◊ Expr. (Despre oameni) A spumega de furie (sau de mînie) = a fi mînios (sau furios) din cale-afară. Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. V. 32. Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92. 3. Fig. A fi exuberant, a clocoti de viață. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SPUMEGA spumeg intranz. 1) (despre lichide) A face spumă (în urma unei mișcări rapide sau a unei reacții); a se înspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spumă. ◊ ~ de mânie (sau de furie) a fi foarte mânios; a clăbuci. /Din spumă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spumegà v. 1. a face spumă: spumegă vinul în pahare; 2. fig. a clocoti: unde spumegă desfrâul în mișcări și ’n cuvinte EM. [Formațiune analogică după fumegà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spumeg.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
spumega (a ~) (despre lichide, animale) vb., ind. prez. 3 spumegă, imperf. 3 pl. spumegau; conj. prez. 3 să spumege corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spumega (a ~) vb., ind. prez. 3 spumegă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spumega vb., ind. prez. 3 sg. spumegă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPUMEGA vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPUMEGA vb. a spuma, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spumeg s.n. (reg.) 1. spumegare, spumare, clăbucire. 2. (fig.) înfuriere (peste măsură), furie mare, dezlănțuire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
spumega, spumeg v. i. (er.) a ejacula.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V15) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spumegsubstantiv neutru
- 1. Spumegare. DLRLCsinonime: spumegare
- Vasul... îl conduce el însuși prin spumegul nopții. COȘBUC, AE. 104. DLRLC
-
- 2. Mânie violentă. DLRLC
- Și-n spumeg turbează Nerefs. COȘBUC, AE. 39. DLRLC
-
etimologie:
- spumega DLRM
spumega, spumegverb
- 1. (Despre lichide) A face spume (în urma agitării, a unei reacții etc.); a fi plin de spumă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spumegînd se bate Dunărea de maluri, Caicul pornește, clătinat pe valuri. IOSIF, V. 78. DLRLC
- Eu nu ți-aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegînd a tale oști. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
- Naltă e stînca, marea-i adîncă! Spumegă valul jos clocotind! ALECSANDRI, O. 122. DLRLC
- Vîslași cari cu lopețile spumegă fața apei. ODOBESCU, S. III 110. DLRLC
-
- 2. (Despre animale, mai ales despre cai) A se acoperi de spumă, a face clăbuci la gură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spuma
- Nebun se duce calul de spaimă spumegînd... Și lupii după dînsul aleargă tot urlînd. ALECSANDRI, P. III 243. DLRLC
- Trăsura... mergea atît de răpide, încît roatele sfîrîiau, iar caii spumegau de sudoare. NEGRUZZI, S. I 294. DLRLC
- Armăsarii spumega, Frîiele și le mușca. ANT. LIT. POP. I 509. DLRLC
- A spumega de furie (sau de mânie) = a fi foarte mâniat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sultanul turcilor turba și spumega de mînie. ISPIRESCU, M. V. 32. DLRLC
- Zmeul, spumegînd de mînie, îi amenință cu un toiag... și îi împietri pe dată. POPESCU, B. II 92. DLRLC
-
-
- 3. A fi exuberant, a clocoti de viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Viața care se zbătuse în Rîureni atîtea zile se readunase îndîrjită și spumega cîntece, chef și chiote. GALACTION, O. I 262. DLRLC
-
etimologie:
- spumă (după fumega). DEX '09 DEX '98