opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPUMAT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos, care spumegă. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. – V. spuma.

SPUMAT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos, care spumegă. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. – V. spuma.

spumat, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ați, ~e / E: spuma] 1 (D. lichide) Spumant (1). 2 (D. ape, valuri) Plin de spumă (1) Si: înspumat, spumegat2 (1), spumegând (1), spumegător (1), (rar) spumatic, (îrg) spumegos, spumos (2). 3 (D. animale, mai ales d. cai sau d. corpul lor) Plin de spumă (6) Si: asudat2 (1), înspumat, spumegat2 (3), (rar) spumatic (2), spumos (14), (pop) spumegând (2). 4 (D. oameni sau animale) Cu gura plină de spumă (8) Si: spumegat2 (4), (reg) spumos (15).

SPUMAT, -Ă, spumați, -te, adj. (Despre ape) Acoperit de spumă, spumos. Și ne rămîne zarea mușcată de furtună, cu apele spumate. DEȘLIU, G. 6. Robul luă ambe trupurile-n spate, Și-ndată ce-a nopții umbră se ivi, Merse, și în apa Dunărei spumate El le azvîrli. NEGRUZZI, S. II 32. Dunărea se-nștiințează Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. ALEXANDRESCU, M. 15. ♦ (Mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. Arnulf aude, sare de pe cal, înfiorat Dă frîu, cuprinde gîtul fugarului spumat Și-aleargă-n vînt și-n noapte. COȘBUC, P. I 134.

SPUMA, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.

SPUMA, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.

spuma [At: ANON. CAR. / V: ~mi / Pzi: ~mez / E: spumă] 1 vi (D. săpun, detergenți etc.) A face spumă (1) Si: a spumega (1), (rar) a clăbuci (2), (îvr) a spumui (1). 2-4 vtri (D. lichide, ape etc.) A se umple de spumă (2-3) Si: a spumega (2-3), (rar) a clăbuci (3), (îvr) a spumui (2). 5 vi (Reg; complementul este barba) A săpuni. 6 vi (D. animale, mai ales d. cai) A se acoperi de spumă (6) Si: a asuda (1), a se înspuma, a spumega (5). 7 vi (D. oameni, animale etc.) A saliva abundent (de boală, de furie etc.), sub formă de spumă (1) Si: a spumega (6), (reg) a face spumar (1) la gură. 8 vi (Fig; d. oameni, mulțimi etc.) A se înfuria peste măsură Si: a se dezlănțui (4), a spumega (7). 9 vi (Fig; d. oameni, mulțimi etc.) A-și da curs liber Si: Si: a se dezlănțui (5), a spumega (8). 10 vr (Înv; d. albuș) A se transforma în spumă (1). 11 vtrp (C. i. mâncăruri, lichide date în fiert ori fermentate) A (se) curăța de spumă (17) Si: a spumui (3-4). 12 vr (Olt; d. rufe) A se uza.

spumi v vz spuma

†ASPUMA... = SPUMA...

SPUMA, spumez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri) A face spumă, a spumega. [Apele] veneau vijelioase, sunînd bolovani, spumînd, sărind în arcuri, căzînd mlădioase în volburi, într-o larmă măreață. SADOVEANU, O. VIII 245. Valurile se ridicară, se spumară. BOLINTINEANU, O. 270. 2. Intranz. (Mai ales despre cai) A se acoperi de spumă, a face clăbuci; a spumega. Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. ◊ Expr. (Despre oameni) A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi mînios din cale-afară. El spumează și toarnă de ciudă un monolog enorm. CARAGIALE, O. III 14.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spuma (a ~) (despre lichide, animale) vb., ind. prez. 3 spumează, imperf. 3 pl. spumau; conj. prez. 3 să spumeze

spuma (a ~) vb., ind. prez. 3 spumează

spuma vb., ind. prez. 1 sg. spumez, 3 sg. și pl. spumează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPUMAT adj. v. înspumat, spumegând.

spumat adj. v. ÎNSPUMAT. SPUMEGÎND.

SPUMA vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)

SPUMA vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)

Intrare: spumat
spumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spumat
  • spumatul
  • spumatu‑
  • spumată
  • spumata
plural
  • spumați
  • spumații
  • spumate
  • spumatele
genitiv-dativ singular
  • spumat
  • spumatului
  • spumate
  • spumatei
plural
  • spumați
  • spumaților
  • spumate
  • spumatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: spuma
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spuma
  • spumare
  • spumat
  • spumatu‑
  • spumând
  • spumându‑
 singular plural
  • spumează
  • spumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spumez
 (să)
  • spumez
  • spumam
  • spumai
  • spumasem
a II-a (tu)
  • spumezi
 (să)
  • spumezi
  • spumai
  • spumași
  • spumaseși
a III-a (el, ea)
  • spumează
 (să)
  • spumeze
  • spuma
  • spumă
  • spumase
plural I (noi)
  • spumăm
 (să)
  • spumăm
  • spumam
  • spumarăm
  • spumaserăm
  • spumasem
a II-a (voi)
  • spumați
 (să)
  • spumați
  • spumați
  • spumarăți
  • spumaserăți
  • spumaseți
a III-a (ei, ele)
  • spumează
 (să)
  • spumeze
  • spumau
  • spumară
  • spumaseră
spumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spumat, spumatăadjectiv

  • 1. (Despre ape) Acoperit de spumă, care spumegă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spumegând spumos înspumat
    • format_quote Și ne rămîne zarea mușcată de furtună, cu apele spumate. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
    • format_quote Robul luă ambe trupurile-n spate, Și-ndată ce-a nopții umbră se ivi, Merse, și în apa Dunărei spumate El le azvîrli. NEGRUZZI, S. II 32. DLRLC
    • format_quote Dunărea se-nștiințează Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc. ALEXANDRESCU, M. 15. DLRLC
    • 1.1. (Despre animale, mai ales despre cai) Plin de spumă, acoperit cu clăbuci de sudoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Arnulf aude, sare de pe cal, înfiorat Dă frîu, cuprinde gîtul fugarului spumat Și-aleargă-n vînt și-n noapte. COȘBUC, P. I 134. DLRLC
etimologie:
  • vezi spuma DEX '98 DEX '09

spuma, spumezverb

de obicei unipersonal
  • 1. intranzitiv reflexiv (Despre ape, valuri etc.) A face spumă; a spumega. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clăbuci spumega
    • format_quote [Apele] veneau vijelioase, sunînd bolovani, spumînd, sărind în arcuri, căzînd mlădioase în volburi, într-o larmă măreață. SADOVEANU, O. VIII 245. DLRLC
    • format_quote Valurile se ridicară, se spumară. BOLINTINEANU, O. 270. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spumega
    • format_quote Voinicii cai spumau în salt. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
    • chat_bubble A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El spumează și toarnă de ciudă un monolog enorm. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
etimologie:
  • spumă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.