SPUMÁRE, spumări, s. f. Acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei. – V. spuma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de nicksson | Semnalează o greșeală | Permalink

SPUMÁRE s. f. operație de izolare a dulapului și ușii frigiderului. (< it. spumare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPUMÁRE s. spumegare. (~ apelor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spumáre s. f., g.-d. art. spumării; pl. spumări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPUMÁ, spumez, vb. I. (De obicei la pers. 3) 1. Intranz. și refl. (Despre ape, valuri etc.) A face spumă (1); a spumega (1). 2. Intranz. (Despre animale, mai ales despre cai) A spumega (2). ◊ Expr. A spuma de furie (sau de ciudă) = a fi foarte mânios. – Din spumă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de nicksson | Semnalează o greșeală | Permalink

SPUMÁ vb. a spumega, (rar) a clăbuci. (Valurile ~; caii ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spumá vb., ind. prez. 1 sg. spuméz, 3 sg. și pl. spumeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink