SPULBERĂTÚRĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPULBERĂTÚRĂ s. v. dumbeț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spulberătúră s. f., g.-d. art. spulberătúrii; pl. spulberătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink