2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sprintenie sf [At: M. COSTIN, O. 124 / Pl: ? / E: sprinten + -ie] (Asr) Sprinteneală.
sprintenie f. însușirea celui sprinten.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sprinteníe f. Calitatea de a fi sprinten.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sprinteniu, ~ie a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ii / E: sprinten + -iu] 1-2 (Reg; șhp) Sprinteior (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPRINTENIE s. v. agerime, agilitate, iuțeală, repeziciune, sprinteneală, suplețe, ușurință, vioiciune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sprintenie s. v. AGERIME. AGILITATE. IUȚEALĂ. REPEZICIUNE. SPRINTENEALĂ. SUPLEȚE. UȘURINȚĂ. VIOICIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sprinteniu, -ie, adj. (reg.) sprinteior, sprintenel.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sprintenie
sprintenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: sprinteniu
sprinteniu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)