SPRINTÁ, sprintéz, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A SPRINTÁ ~éz intranz. A-și mări viteza (de alergare, de pedalare etc.) într-o întrecere sportivă (mai ales în ultima parte a traseului). /<fr. sprinter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPRINTÁ vb. I. intr. A-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. [< fr. sprinter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPRINTÁ vb. intr. a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. (< fr. sprinter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sprintá vb., ind. prez. 1 sg. sprintéz, 3 sg. și pl. sprinteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink