SPRINT, sprinturi, s. n. Accelerare a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint.

sprint sn [At: DL / Pl: ~uri / E: eg sprint] 1 Mărire a vitezei de către concurent la unele competiții sportive, de obicei în ultima fază a parcursului. 2 Categorie de probe sportive pe distanță scurtă caracterizată prin viteză foarte mare.

SPRINT, sprinturi, s. n. Mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint.

SPRINT, sprinturi, s. n. (Sport) Mărirea vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la o întrecere atletică de fond, de ciclism etc. Sprint final. ♦ Categorie de probe sportive (atletism, ciclism, patinaj etc.), caracterizate prin viteză foarte mare. Alergător de sprint.

SPRINT s.n. Mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultima fază a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. [< engl., fr. sprint].

SPRINT s. n. mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultimă fază a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanță scurtă, prin viteză foarte mare. (< fr., engl. sprint)

SPRINT ~uri n. 1) Categorie de probe sportive de mare viteză pe distanțe scurte. 2) Accelerare a vitezei în ultima fază de desfășurare a unor întreceri sportive (alergare, ciclism, patinaj, natație etc.). /<engl., fr. sprint

șprint sn vz sprint

sprint s. n., pl. sprinturi

sprint s. n., pl. sprinturi

sprint s. n., pl. sprinturi