sprijoană sf [At: ȘINCAI, HR. I, 52/34 / Pl: ~ne / E: pvb sprijini] 1 (Îrg) Sprijin (1). 2 (Reg) Scândură pe care se sprijină sau care susține ceva. 3 (Reg) Rezemătoare (2). 4-5 (Îvp) Sprijin (3-4).

SPRIJOANĂ, sprijoane, s. f. (Regional) Scîndură pe care se sprijină ceva sau care susține ceva. Nimica nu primește, numai lăduța de pe sprijoana ferestrei. RETEGANUL, P. III 16.

SPRIJOANĂ, sprijoane, s. f. (Reg.) Scîndură, par, grindă pe care se sprijină ceva sau care susține ceva. – Din sprijin.

sprijoánă (oa dift.) f., pl. e. Vechĭ. Azĭ Pop. Sprijin.

SPRIJOANĂ s. v. ajutor, asistență, ocrotire, pop, proptea, protecție, reazem, sprijin, susținere.

sprijoană s. v. AJUTOR. ASISTENȚĂ. OCROTIRE. POP. PROPTEA. PROTECȚIE. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.

sprijoánă, sprijoane, s.f. (reg.) 1. Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea, 1924, II: 76). 2. Scândură, par, grindă de sprijin: „Erau două echipe, una la sprijoană și una la fugă” (Bilțiu, 2009: 135). – Din sprijin (DLRM); din sprijini (MDA).

sprijoană, sprijoane, s.f. – (reg.) Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea, 1924, II: 76). – Din sprijin (DLRM); din sprijini (MDA).

sprijoană, -e, s.f. – Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea 1924 II: 76). – Din sprijin (< sl. sŭprenženŭ) + -oană.