sprijin sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~inj~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: vsl съпрѧженъ] 1 Ceea ce servește la menținerea echilibrului sau la fixarea poziției dorite a unei ființe sau a unui lucru Si: reazem, susținere, (rar) sprijinitoare (1), (îrg) sprijoană (1), (înv) sprijineală (1) Vz pop¹, proptea, poprea, pripoană, proptă, proptiș¹, spaiț, șoș. 2 Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri solide ale acestuia și care impune anumite restricții deplasării lor relative Si: reazem. 3 Participare activă la efortul cuiva Si: ajutor (1), ocrotire, protecție, (liv) recurs, (îvp) ajutorință (1), ajutorire (1), oblăduire, sprijoană (4), (înv) regea, sprijineală (2) Vz apărare, ocrotire, concurs, contribuție, egidă, oficii, patronaj, scut, tutelă, (îrg) proptă. 4 Îndrumare în împrejurări dificile Si: ajutor (12), ocrotire, protecție, (liv) recurs, (îvp) ajutorință, ajutorire, oblăduire, sprijoană (5), (înv) regea, sprijineală (3) Vz apărare, ocrotire, concurs, contribuție, egidă, oficii, patronaj, scut, tutelă, (îrg) proptă. 5 (Înv; îlav) În ~ Ca argument. 6 (Îlpp) În ~ul Pentru susținerea, argumentarea etc. unui fapt. 7 (Îe) A da ~, a veni în ~ul cuiva A sprijini (10). 8 (Ccr) Persoană care sprijină (10) pe cineva sau ceva Si: ajutor (2), apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijinitor (6), susținător, (rar) proteguitor, protejator, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (îvr) stâncă (10).

SPRIJIN, sprijine, s. n. 1. Faptul de a (se) sprijini; sprijinire. 2. Susținere, ajutor, ocrotire, reazem. Se ținea greu pe picioare și tot căuta sprijin de umărul popii. CAMIL PETRESCU, O. I 13. Mi-e teamă că în loc de-a avea un sprijin, aș avea o piedică. REBREANU, R. II 15. Avea nevoie de... sprijin sufletesc. IBRĂILEANU, A. 31. ◊ Expr. A veni în sprijinul cuiva (sau a ceva) = a ajuta, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva). Vină în sprijinul meu, ajutîndu-mă cu ce te-a lăsa inima. SADOVEANU, O. VIII 250. ♦ (Concretizat) Persoană care susține, ocrotește, sprijină. Ambasadorul francez, cel mai mare dușman al munteanului și sprijinul de căpetenie al lui Tököly. IORGA, L. I 313. Fiind el cel mai mare... poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120. Domnule, măria-ta, mai lungește-mi viața Pînă vine maică-mea, Că maica-i bătrînă tare Și alt sprijin nu mai are! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 500. 3. (Tehn.) Punct, grup de puncte sau suprafață de contact dintre două corpuri solide între care se exercită forțe de acțiune și de reacțiune; reazem. ♦ Sistem tehnic prin care se realizează sprijinirea unui corp.

SPRIJIN ~e n. 1) Obiect de care se ține cineva sau ceva ca să nu cadă; reazem. ◊ Punct de ~ loc care servește drept sprijin. 2) fig. Susținere materială sau morală; ajutor; reazem. /<sl. suprenženu

sprijin n. 1. suporț; 2. fig. protecțiune, ajutor. [Origină necunoscută].

2) spríjin și (rar) -ésc, a -ĭ v. tr. (din maĭ vechĭu prejenesc, prijănesc, din *prăjinesc, adică „pun prăjinĭ pe dedesupt”, ca la pomiiĭ încărcațĭ de poame. Din aceĭașĭ răd. pol. sprežyna, resort, opritoare, și vsl. sprenšti-sprengon, a uni, sprenženŭ, unit. – El sprijină și -ine; să sprijine. Cp. cu ridic). 1. Susțin pe dedesupt: a sprijini cu prăjinĭ ramurile unuĭ pom, Atlante sprijinea ceru pe umerĭ. 2. Apăr, ajut, protejez (vechĭ): sprijinește Domnul pre toțĭ ceĭ ce cad și scoală pre ceĭ oborîțĭ (Dos ). 3. Opresc, împedic (vechĭ): sprijiniră sîngele sfințieĭ sale (Dos,). 4. Rezem: a sprijini pușca de zid. V. refl. Mă susțin apesînd orĭ mă rezem: bolnavu se sprijini în baston, se sprijini de zid. Fig. Mă bizuĭ, mă bazez: a te sprijini pe cineva, pe ajutoru cuĭva. A se sprijini uniĭ pe alțiĭ, a se ajuta reciproc. – Vechĭ și „mă apăr”: nu avea cu ce să se sprijinească de neprietenĭ (Nec.). – În vest (Tel.) sprijinesc, opresc, susțin (rev. I. Crg. 4, 390, și 7, 52). În Dolj „primesc oaspeți” (GrS. 1937, 243). La Vidin prijunesc, în Serbia sprejunesc, în Trans. și sprijonesc, aĭurea și sprejenesc, sprijenesc și -ănesc.

1) sprijín n., pl. e și urĭ (d. sprijin 2). Lucru de care te sprijini: bastonu îmĭ era bun sprijin. Fig. Ajutor, protecțiune: acest prieten ĭ-a fost singuru sprijin.

sprejăni v vz sprijini

sprejeni v vz sprijini

sprejini v vz sprijini

sprijeni v vz sprijini

sprijina v vz sprijini

sprijini [At: PSALT. HUR. 40^r/23 / V: (îrg) ~na, ~joni, (înv) ~jeni, ~rejăni, ~rejeni, (reg) ~jona, ~juni / Pzi: sprijin, (înv) ~nesc / Cj: 6 să ~neze / E: sprijin] 1-2 vtr A (se) așeza (lângă ori pe un punct de sprijin) astfel încât să (se) mențină în poziția dorită, să nu cadă etc. Si: a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (îvr) a se stâlpi (5). 3-4 vtr A face să-și mențină sau a-și menține echilibrul cu ajutorul unui punct de sprijin Si: a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (îvr) a se stâlpi. 5-6 vtr (Îrg) A (se) opri. 7-8 vtr (Înv) A se pripăși. 9 vt (Îvr) A mărgini. 10 vt A participa la reușita cuiva sau a ceva, la rezolvarea unei situații etc. prin recomandări, prin asigurarea mijloacelor materiale, prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: a ajuta (2), a ajutora (2), a ocroti, a proteja, a susține, (rar) a protegui, (îvp) a înlesni, (înv) a îndemna, a protecta, (reg) a prindori Vz patrona, tutela. 11-12 vtrr A crea condiții favorabile cuiva aflat în împrejurări dificile Si: a ajuta (1), a ajutora (1), a ocroti, a proteja, a susține, (rar) a protegui, (îvp) a înlesni, (înv) a îndemna, a protecta, (reg) a prindori Vz patrona, tutela. 13 vt A acționa cu devotament în vederea realizării unui scop, a unei cerințe Si: a ajuta (3), a servi, a sluji, a susține. 14 vt (Jur; înv) A apăra (37). 15 vt A face cunoscut cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: a adeveri (1), a arăta (6), a atesta (1), a certifica (1), a confirma (2), a demonstra (1), a dovedi (1), a întări, a mărturisi, a proba, a stabili, a susține, (liv) a corobora (4), (îrg) a probălui. 16-17 vtr A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva Si: a se baza (1-2), a se bizui (2), a conta (3) Vz fundamenta, încrede, întemeia, așeza, încredința, nădăjdui, semeți, stărui. 18 vr (Înv) A se apăra (29). 19-20 vti (Îvp) A para⁴. 21 vt (Îrg) A întâmpina. 22 vt (Îvr; fig; complememntul este privirea) A înfrunta. 23 vr A se folosi (3). 24 vt (Îrg) A prinde. 25 vt (Îrg) A ține. 26-27 vtr (C. i. lichide) A (se) colecta (într-un recipient). 28 vt (Reg) A umple (un recipient). 29 vt (Înv) A păstra.

sprijona v vz sprijini

sprijoni v vz sprijini

sprijuni v vz sprijini

sprinjin sn vz sprijin

PRIJINI vb. IV v. sprijini.

PRIJUNI vb. IV v. sprijini.

SPRIJĂNI vb. IV v. sprijini.

SPRIJINI, sprijin și sprijinesc, vb. IV. Tranz. 1. A susține, a rezema, a propti ceva sau pe cineva (ca să nu cadă). Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. ♦ Fig. A baza, a întemeia pe... Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. ◊ Refl. Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. 2. A susține, a ajuta (pe cineva sau ceva), a da concursul (cuiva sau la ceva). Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. ♦ (Învechit) A susține, a fi de părere că... Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. 3. (Învechit și regional) A ține piept unui atac, a rezista. Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. ◊ Absol. Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. 4. (Regional) A opri în loc, a apuca, a prinde. Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. ♦ (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. 5. A primi, a întîmpina. Cînd tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. – Variante: sprijăni (SEVASTOS, C. 185, RUSSO, S. 59), sprijuni (BIBICESCU, P. P. 242), prijini (MAT. FOLK. 119), prijuni (ȘEZ. VII 61) vb. IV.

SPRIJUNI vb. IV v. sprijini.

A SPRIJINI sprijin tranz. 1) A face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne); a susține. ~ un zid. 2) (obiecte) A așeza astfel, încât să nu cadă; a rezema; a propti. ~ de perete. 3) fig. (persoane) A ajuta să se mențină; a susține. 4) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a susține. /Din sprijin

A SE SPRIJINI mă sprijin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se întemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin

sprijinì v. 1. a susține: Atlas sprijinia cerul pe umăr; 2. a se servi ca de un sprijin: se sprijini în coate 3. fig. a se ajuta: se sprijiniau unii pe alții. [V. sprijin].

sprijin s. n., pl. sprijine

sprijin s. n., pl. sprijine

sprijin s. n., pl. sprijine

sprijin, -ne.

sprijini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sprijin, 3 sprijină, imperf. 1 sprijineam; conj. prez. 1 sg. să sprijin, 3 să sprijine

sprijini (a ~) vb., ind. prez. 3 sprijină, imperf. 3 sg. sprijinea; conj. prez. 3 să sprijine

sprijini vb., ind. prez. 1 sg. sprijin, 3 sg. și pl. sprijină, imperf. 3 sg. sprijinea; conj. prez. 3 sg. și pl. sprijine

sprijini (ind. prez. 3 sg. și pl. sprijină, conj. sprijine)

sprijinesc, -neam 1 imp., sprijină impr.

SPRIJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protecție. 5. ajutor, concurs, contribuție. (~ul lui a fost hotărâtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ul meu.) 7. protecție, (înv.) regea, regealâc, (reg. fig.) proptă. (Îi servește ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecție, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de ~ul unei societăți de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecție. (Asociația se bucură de înaltul ~ al...) 11. v. apărător. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul bătrânețelor lui.)

SPRIJIN s. 1. pop, proptea, reazem, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineală, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TEHN.) reazem, rezemătoare. (O piesă care servește ca ~.) 3. ajutor, auxiliar. (Un ~ prețios.) 4. ajutor, asistență, ocrotire, protecție, (livr.) recurs, (înv. și pop.) ajutorință, (înv. și reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulțumit pentru ~ lui.) 5. ajutor, concurs, contribuție. (~ lui a fost hotărîtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ meu.) 7. protecție, (înv.) regea, regealîc, (reg. fig.) proptă. (Îi servește ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecție, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de ~ unei societăți de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecție. (Asociația se bucură de înaltul ~ al...) 11. apărător,ocrotitor, protector, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său in zile de restriște.) 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ bătrînețelor lui.)

SPRIJINI vb. 1. v. susține. 2. v. rezema. 3. a purta, a susține, a ține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 4. v. ajuta. 5. v. patrona. 6. v. baza. 7. v. bizui. 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 9. a susține. (A ~ propunerea făcută.) 10. v. confirma.

SPRIJINI vb. v. aciua, apăra, apuca, cuibări, eschiva, feri, întâmpina, lua, oploși, opri, para, primi, prinde, pripăși, sta.

sprijini vb. v. ACIUA. APĂRA. APUCA. CUIBĂRI. ESCHIVA. FERI. ÎNTÎMPINA. LUA. OPLOȘI. OPRI. PARA. PRIMI. PRINDE. PRIPĂȘI. STA.

SPRIJINI vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a propti, a pune, a rezema. (~ scara ca să suim.) 3. a purta, a susține, a ține. (Vom merge cît ne-or ~ picioarele.) 4. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.) 5. a patrona, a susține, a tutela. (Cine ~ această acțiune?) 6. a se baza, a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe...) 7. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se lăsa. (Poți să te ~ pe mine!) 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 9. a susține. (A ~ propunerea făcută.) 10. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.)

sprijini (-n, -it), vb. – 1. A propti, a rezema. 2. A susține, a asigura. – 3. A se baza, a se întemeia, a se bizui. – 4. A ajuta, a ocroti, a proteja. – 5. A opri, a para, a împiedica, a jena. – 6. (Refl.) A se apăra, a se proteja. – Var. (s)prijoni, prijuni, sprejuni, sprijeni, sprejeni. Origine necunoscută. Suf. -ni indică de obicei formații expresive. Legătura cu sl. spręšti „a reuni”, participiul sŭpreženŭ (Candrea) nu este certă; chiar și mai puțin der. de la opri (Cihac, II, 229) sau de la prăjină (Pușcariu, Dacor., I, 241-3). Poate de la spre jur › *sprejuri „a înconjura” › sprejuni. Der. sprijin (var. Trans. sprijoană), s. n. (susținere; reazem, stîlp); sprijineală, s. f. (susținere; ajutor, protecție); sprijiniș, s. n. (înv., susținător); sprijinitor, adj. (care sprijină; protector).

SPRIJIN AERIAN / DE AVIAȚIE, totalitatea acțiunilor de luptă executată de aviația de vânătoare-bombardament sau de elicopterele de sprijin, în folosul trupelor de uscat sau ale marinei militare pe tot parcursul luptelor duse de acestea. Sprijinul aerian se efectuează cu majoritatea resursei de aviație la dispoziția unei unități operative sau a unui front, pe baza hotărârii comandantului căruia i s-au afectat forțe aeriene și în limitele intensității acțiunilor de luptă stabilite.

DOS MOI PU STO KAI KINO TEN GHEN (Δόζ μοι πού στῶ χαί χινῶ τήυ γῆυ) (gr.) dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc – Cuvinte atribuite lui Arhimede și devenite celebre ca simbol al inventivității și al puterii creatoare nelimitate a omului, atunci când există temeiuri obiective sau raționale.

Dați-mi un punct de sprijin sprijin și pun pămîntul în mișcare (grec. XXXXX) – cuvinte vestite ale lui Arhimede. Printre numeroasele invenții ale acestui ilustru fizician al antichității, se numără și cele mai mari sisteme de pîrghii și scripeți din acea vreme, pentru ridicarea unor greutăți uriașe. Ceea ce l-a făcut să spună că, dacă ar găsi un punct de reazem în spațiu, ar putea urni și pămîntul din loc. Arhimede nu l-a descoperit. În schimb cuvintele lui au pus în mișcare un aforism de renume universal, care atestă că omul, avînd la îndemină mijloacele necesare, poate înfăptui chiar cele mai fantastice planuri. ȘT.