SPRÍJIN, sprijine, s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ♦ (Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPRÍJIN ~e n. 1) Obiect de care se ține cineva sau ceva ca să nu cadă; reazem. ◊ Punct de ~ loc care servește drept sprijin. 2) fig. Susținere materială sau morală; ajutor; reazem. /<sl. suprenženu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPRÍJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protecție. 5. ajutor, concurs, contribuție. (~ul lui a fost hotărâtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer ~ul meu.) 7. protecție, (înv.) regea, regealâc, (reg. fig.) proptă. (Îi servește ca ~.) 8. apărare, ocrotire, protecțic, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (Servește ca ~ împotriva ...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecție, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de ~ul unei societăți de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecție. (Asociația se bucură de înaltul ~ al ...) 11. v. apărător. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul bătrânețelor lui.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spríjin s. n., pl. spríjine
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SPRIJINÍ spríjin tranz. 1) A face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne); a susține. ~ un zid. 2) (obiecte) A așeza astfel, încât să nu cadă; a rezema; a propti. ~ de perete. 3) fig. (persoane) A ajuta să se mențină; a susține. 4) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a susține. /Din sprijin
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE SPRIJINÍ mă spríjin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se întemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPRIJINÍ vb. 1. v. susține. 2. v. rezema. 3. a purta, a susține, a ține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 4. v. ajuta. 5. v. patrona. 6. v. baza. 7. v. bizui. 8. a ajuta, a servi, a sluji, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 9. a susține. (A ~ propunere făcută.) 10. v. confirma.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPRIJINÍ vb. v. aciua, apăra, apuca, cuibări, eschiva, feri, întâmpina, lua, oploși, opri, para, primi, prinde, pripăși, sta.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sprijiní (-n, -ít), vb. – 1. A propti, a rezema. 2. A susține, a asigura. – 3. A se baza, a se întemeia, a se bizui. – 4. A ajuta, a ocroti, a proteja. – 5. A opri, a para, a împiedica, a jena. – 6. (Refl.) A se apăra, a se proteja. – Var. (s)prijoni, prijuni, sprejuni, sprijeni, sprejeni. Origine necunoscută. Suf. -ni indică de obicei formații expresive. Legătura cu sl. spręšti „a reuni”, participiul sŭpreženŭ (Candrea) nu este certă; chiar și mai puțin der. de la opri (Cihac, II, 229) sau de la prăjină (Pușcariu, Dacor., I, 241-3). Poate de la spre jur › *sprejuri „a înconjura” › sprejuni. Der. sprijin (var. Trans. sprijoană), s. n. (susținere; reazem, stîlp); sprijineală, s. f. (susținere; ajutor, protecție); sprijiniș, s. n. (înv., susținător); sprijinitor, adj. (care sprijină; protector).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sprijiní vb., ind. prez. 1 sg. spríjin, 3 sg. și pl. spríjină, imperf. 3 sg. sprijineá; conj. prez. 3 sg. și pl. spríjine
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SPRIJIN AERIAN / DE AVIAȚIE, totalitatea acțiunilor de luptă executată de aviația de vânătoare-bombardament sau de elicopterele de sprijin, în folosul trupelor de uscat sau ale marinei militare pe tot parcursul luptelor duse de acestea. Sprijinul aerian se efectuează cu majoritatea resursei de aviație la dispoziția unei unități operative sau a unui front, pe baza hotărârii comandantului căruia i s-au afectat forțe aeriene și în limitele intensității acțiunilor de luptă stabilite.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink