ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Grindă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize.

spraiț sn vz șpraiț

șprais sn vz șpraiț

șprait sn vz șpraiț

șpraiț sn [At: DT / V: (reg) sp~, ~is, ~it, ~aț / Pl: ~uri / E: ger Spreize] 1 Proptea. 2 (Trs; Mol) Bârnă folosită în construcția casei. 3 (Trs; Mol) Fiecare dintre chingile de lemn care leagă căpriorii unei case pentrua le mări rezistența. 4 (Reg) Fiecare dintre bucățile subțiri de lemn care se bat pe pereții unei case de țară ca să țină tencuiala sau lutul. 5 (Reg) Bucată de lemn care se pune lateral sub bușteni sau sub bârne pentru a le împiedica temporar rostogolirea. 6 (Buc) Fiecare dintre traversele de lemn puse de-a curmezișul dmmurilor forestiere pentrua înlesni târârea buștenilor. 7 (Buc; prin confuzie cu șpranț) Fiecare dintre capetele rotunjite cu toporul ale unui buștean. 8 (Buc; Mol; prin confuzie cu șlaiț) Dig (1). 9 Ecluză care permite trecerea plutelor din lacul de acumulare în albia râului.

șpraț sn vz șpraiț

ȘPRAIȚ, șpraițuri, s. n. Piesă de lemn cu care se execută o șpraițuire; proptea. – Din germ. Spreize.

ȘPRAIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss].

ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize)

ȘPRAT s. m. pește mic din familia clupeide, asemănător cu heringul, în Marea Nordului și Marea Mânecii. (< engl., fr. sprat)

ȘPRAIȚ ~uri n. Piesă de lemn folosită la sprijinirea temporară a malurilor unei săpături, a unei porțiuni dintr-o construcție etc. /<germ. Spreize

șpraiț (reg.) s. n., pl. șpraițuri (desp. șprai-)

șpraiț (reg.) s. n., pl. șpraițuri

șpraiț s. n., pl. șpraițuri

șprat s. m.

ȘPRAIȚ s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.

șpraiț s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.

sprat (-ți), s. m. – Varietate de sardele (Clupea Sulinae). It. spratto (Candrea).