SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPRÁFCĂ s. v. anchetare, anchetă, cercetare, instruire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spráfcă (-ắfci), s. f. – Informație, investigație, anchetă. Rus. spravka, pol. sprawka (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spráfcă s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink