spongio- [At: DN³ / E: fr spongio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Ca un burete. 2 Buretos.

SPONGIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „burete”, „ca un burete”, „buretos”, „spongios”. [< fr. spongio-, cf. lat. spongia].

SPONGIO-, -SPONGIE/SPONGO- elem. „burete”, „spongios”, „porozitate”. (< fr. spongio-, -spongie, spongo-, cf. lat. spongio, gr. spongos)

-SPONGIE² elem. spongio-.

SPONGO- elem. spongio-.

SPONGIO- „burete, spongios”. ◊ gr. spongion „burete mic” > fr. spongio-, germ. id., engl. id. > rom. spongio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., 1. Celulă primordială a nevraxului, din care se formează nevroglia. 2. Celulă a mezenchimului, care secretă spongina în corpul spongierilor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură spongioasă și reticulară a citoplasmei, cuprinsă într-o materie fluidă hialină; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., leziune osoasă produsă de condensarea trabeculelor spongioase pînă la dispariția spațiilor medulare.

-SPONGIE „porozitate, spongiozitate”. ◊ gr. spongia „burete” > fr. -spongie, engl. -spongia > rom. -spongie.

SPONGO- „burete, spongios”. ◊ gr. spongos „burete de mare” > fr. spongo-, germ. id., engl. id. > rom. spongo-. □ ~filă (v. -fil₂), s. f., frunză cu parenchim spongios; ~id (v. -id), adj., cu aparență spongioasă; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă sedimentară biogenă cu aspect de bureți.