spongie sf [At: (a. 1810) BV III, 24 / V: (îrg) ~ghie, (înv) șponghie, (reg) ~ge, șponghe, șp~, șpone / Pl: ~gii / E: lat spongia] (Zlg) Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice și rezistente, care trăiește în colonii dese, fixat pe stâncile submarine Si: burete (Spongia officinalis).

SPONGIE, spongii, s. f. (Zool.) Burete (II 1).

SPONGIE s.f. Animal din încrengătura spongierilor, cu corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stîncile submarine; burete. [Gen. -iei. / < lat. spongia].

SPONGIE¹ s. f. animal din încrengătura spongierilor, cu corpul dintr-o rețea compactă de fire elastice, care trăiește în tufe dese, fixate de stâncile submarine; burete. (< lat. spongia)

-SPONGIE² elem. spongio-.

*spóngie f. (lat. spongia, d. vgr. spongia). Zool. Burete de șters. Animalu care conține acest burete. – Spongiile-s o substanță ușoară și poroasă care provine dintr’un celenterat marin. Din cauza proprietățiĭ lor de a suge apa, se întrebuințează la spălat și la șters maĭ ales tablele la școală supt numele de burețĭ. Ele cresc în mare pe coastele Siriiĭ, Greciiĭ, Algeriiĭ și în Adriatica, de unde o scot cufundătoriĭ, care, legațĭ de niște funiĭ și ajutațĭ de o greutate, se lasă răpede la o adîncime de 10-16 metrĭ și o zmulg, ĭar ceĭ de afară îĭ trag îndată la suprafață. Astăzĭ se fac burețĭ artificial de gumă de șters tabla orĭ de spălat la baĭe.

sponghie¹ sf vz spongie

spongio- [At: DN³ / E: fr spongio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Ca un burete. 2 Buretos.

șpondie sf vz șponghie

șponghie sf [At: LB / V: (reg) sp~, spongie, ~ndie, ~ngie, ~nie / Pl: ~ii / E: mg spongya, ger Spongia] (Trs; Ban) Burete (46) (de șters).

șpongie sf vz șponghie

șponie sf vz șponghie

SPONGIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „burete”, „ca un burete”, „buretos”, „spongios”. [< fr. spongio-, cf. lat. spongia].

SPONGIO-, -SPONGIE/SPONGO- elem. „burete”, „spongios”, „porozitate”. (< fr. spongio-, -spongie, spongo-, cf. lat. spongio, gr. spongos)

SPONGO- elem. spongio-.

spongie (desp. -gi-e) s. f., art. spongia (desp. -gi-a), g.-d. art. spongiei; pl. spongii, art. spongiile (desp. -gi-i-)

spongie (-gi-e) s. f., art. spongia (-gi-a), g.-d. art. spongiei; pl. spongii, art. spongiile (-gi-i-)

spongie s. f. (sil. -gi-e), art. spongia (sil. -gi-a), g.-d. art. spongiei; pl. spongii, art. spongiile (sil. -gi-i-)

SPONGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete.

SPONGIE s. (ZOOL.; Spongia officinalis) burete.

ȘPONGHIE s. v. burete.

șponghie s. v. BURETE.

-SPONGIE „porozitate, spongiozitate”. ◊ gr. spongia „burete” > fr. -spongie, engl. -spongia > rom. -spongie.

SPONGIO- „burete, spongios”. ◊ gr. spongion „burete mic” > fr. spongio-, germ. id., engl. id. > rom. spongio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., 1. Celulă primordială a nevraxului, din care se formează nevroglia. 2. Celulă a mezenchimului, care secretă spongina în corpul spongierilor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nevroglică; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., structură spongioasă și reticulară a citoplasmei, cuprinsă într-o materie fluidă hialină; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., leziune osoasă produsă de condensarea trabeculelor spongioase pînă la dispariția spațiilor medulare.

SPONGO- „burete, spongios”. ◊ gr. spongos „burete de mare” > fr. spongo-, germ. id., engl. id. > rom. spongo-. □ ~filă (v. -fil₂), s. f., frunză cu parenchim spongios; ~id (v. -id), adj., cu aparență spongioasă; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă sedimentară biogenă cu aspect de bureți.