spondil²- [At: DN³ / V: ~o- / E: fr spondylo-, it spondilo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la coloana vertebrală. 2 Vertebră.

SPONDIL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) coloana vertebrală”, „vertebră”, „vertebral”. [Var. spondilo-. / < fr. spondylo-, it. spondilo-, cf. gr. spondylos].

spondilo- vz spondil²-

SPONDILO- v. spondil-.

-SPONDILIE elem. spondil²(o)-.

SPONDIL²(O)-, -SPONDIL, -SPONDILIE elem. „coloana vertebrală”, „vertebră”. (< fr. spondyl/o/-, -spondyle, -spondylie, cf. lat. spondylus, gr. spondylos)

SPONDIL-, v. SPONDILO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere vertebrală; sin. spondilodinie; ~artroză (v. -artroză), s. f., afecțiune degenerativă a vertebrelor și a articulațiilor; ~odinie (v. -odinie), s. f., spondilalgie*.

-SPONDIL „vertebră, vîrf ascuțit”. ◊ gr. spondylos „vertebră” > fr. spondyle, engl. -spondyl > rom. -spondil.

-SPONDILIE „vertebră”. ◊ gr. spondylos „vertebră” > fr. -spondylie > rom. -spondilie.

SPONDILO- „vertebră, șira spinării; vertebral”. ◊ gr. spondylos „vertebră” > fr. spondylo-, germ. id., engl. id., it. spondilo- > rom. spondilo-. □ ~liză (v. -liză), s. f., anomalie congenitală constînd în întreruperea continuității arcurilor vertebrale; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a coloanei vertebrale; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a coloanei vertebrale în cavitatea pelviană; ~tomie (v. -tomie), s. f., rezecție chirurgicală a coloanei vertebrale.