opțiuni
  • info
2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

SPOLIERE, spolieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pr.: -li-e-] – V. spolia.

SPOLIERE, spolieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pr.: -li-e-] – V. spolia.

spoliere sf [At: MAIORESCU, CR: III, 133 / P: ~li-e~ / Pl: ~ri / E: spolia] (Liv) Spoliație.

SPOLIERE, spolieri, s. f. Acțiunea de a spolia; prădare, jefuire, jaf. În loc deci ca moneta să servească la spolierea muncitorimii, ca în capitalism, [în socialism] ea servește la justa retribuire în raport cu munca prestată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 6/5. – Pronunțat: -li-e-.

SPOLIERE s.f. Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pron. -li-e-. / < spolia].

SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.

SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier.

spolia vt [At: NEGULICI / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: lat spoliare, fr spolier] (Liv; c. i. oameni) A lipsi prin forță sau înșelăciune de anumite bunuri sau de anumite drepturi Vz deposeda, jefui, prăda.

spoliare sf vz spoliere

SPOLIA, spoliez, vb. I. Tranz. A despuia pe cineva (prin înșelăciune ori prin forță) de avere, fig. de drepturi, de libertăți; a prăda, a jefui. Regimul burghezo-moșieresc îndepărta masele populare de la exercitarea puterii, spolia poporul de drepturi și libertăți și înlesnea jefuirea lui de către moșieri și capitaliști. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 5. – Pronunțat: -li-a.

SPOLIA vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înșelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui].

SPOLIA vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda. (< fr. spolier, lat. spoliare)

A SPOLIA ~ez tranz. livr. (persoane) A despuia de avere prin exploatare sau prin sustragere; a jumuli. [Sil. -li-a] /<lat. spoliare, fr. spolier

spolià v. a despoia [= fr. spolier].

spoliéz v. tr. (lat. spoliare. V. despoĭ). Despoĭ, jăfuĭesc.

Ortografice DOOM

spoliere (livr.) (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. spolierii; pl. spolieri

spoliere (livr.) (-li-e-) s. f., g.-d. art. spolierii; pl. spolieri

spoliere s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. spolierii; pl. spolieri

spolia (a ~) (livr.) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. spoliez (desp. -li-ez), 3 spoliază, 1 pl. spoliem; conj. prez. 1 sg. să spoliez, 3 să spolieze; ger. spoliind (desp. -li-ind)

spolia (a ~) (livr.) (-li-a) vb., ind. prez. 3 spoliază, 1 pl. spoliem (-li-em); conj. prez. 3 să spolieze; ger. spoliind (-li-ind)

spolia vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. spoliez, 3 sg. și pl. spoliază, 1 pl. spoliem (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. spolieze; ger. spoliind (sil. -li-ind)

spolia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. spoliază, ger. spoliind)

spoliez, -liază 3, -lieze 3 conj., -liam 1 imp.

Sinonime

SPOLIERE s. v. deposedare, jefuire, prădare.

spoliere s. v. DEPOSEDARE. JEFUIRE. PRĂDARE.

SPOLIA vb. v. deposeda, jefui, prăda.

spolia vb. v. DEPOSEDA. JEFUI. PRĂDA.

Arhaisme și regionalisme

spoliá, spoliez, v.t. (înv.) A deposeda. – Din fr. spolier (Șăineanu).

Intrare: spoliere
  • silabație: spo-li-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoliere
  • spolierea
plural
  • spolieri
  • spolierile
genitiv-dativ singular
  • spolieri
  • spolierii
plural
  • spolieri
  • spolierilor
vocativ singular —
plural —
spoliare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spolia
  • silabație: spo-li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spolia
  • spoliere
  • spoliat
  • spoliatu‑
  • spoliind
  • spoliindu‑
 singular plural
  • spoliază
  • spoliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spoliez
 (să)
  • spoliez
  • spoliam
  • spoliai
  • spoliasem
a II-a (tu)
  • spoliezi
 (să)
  • spoliezi
  • spoliai
  • spoliași
  • spoliaseși
a III-a (el, ea)
  • spoliază
 (să)
  • spolieze
  • spolia
  • spolie
  • spoliase
plural I (noi)
  • spoliem
 (să)
  • spoliem
  • spoliam
  • spoliarăm
  • spoliaserăm
  • spoliasem
a II-a (voi)
  • spoliați
 (să)
  • spoliați
  • spoliați
  • spoliarăți
  • spoliaserăți
  • spoliaseți
a III-a (ei, ele)
  • spoliază
 (să)
  • spolieze
  • spoliau
  • spoliară
  • spoliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spoliere, spolierisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a spolia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deposedare jaf jefuire prădare spoliație înșelare
    • format_quote În loc deci ca moneta să servească la spolierea muncitorimii, ca în capitalism, [în socialism] ea servește la justa retribuire în raport cu munca prestată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 6/5. DLRLC
etimologie:
  • vezi spolia DEX '09 DEX '98 DN

spolia, spoliezverb

  • 1. livresc A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deposeda jefui prăda
    • 1.1. prin extensiune A lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Regimul burghezo-moșieresc îndepărta masele populare de la exercitarea puterii, spolia poporul de drepturi și libertăți și înlesnea jefuirea lui de către moșieri și capitaliști. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.