15 definiții pentru spoliație
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPOLIAȚIE, spoliații, s. f. (Livr.) Spoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliation.
SPOLIAȚIE, spoliații, s. f. (Livr.) Spoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoliație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune / P: ~li-a~ / Pl: ~ii / E: fr spoliation] (Liv) Însușire, în mod abuziv sau prin înșelăciune, a anumitor bunuri sau drepturi care aparțin altcuiva Si: (liv) spoliere Vz deposedare, jefuire, prădare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOLIAȚIE, spoliații, s. f. Spoliere. Nu munca, nici rodul ei, ci un șir de spoliații succesive sînt originea proprietăților mari în țările noastre. BĂLCESCU, O. I 253. – Pronunțat: -li-a-. – Variantă: spoliațiune (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/1) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPOLIAȚIE s.f. Spoliere. [Gen. -iei, var. spoliațiune s.f. / cf. fr. spoliation, lat. spoliatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPOLIAȚIE s. f. spoliere. (< fr. spoliation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoliațiune sf vz spoliație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPOLIAȚIUNE s. f. v. spoliație.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPOLIAȚIUNE s.f. v. spoliație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spoliați(un)e f. acțiunea de a spolia și rezultatul ei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*spoliațiúne f. (lat. spoliatio). Acțiunea de a spolia. – Și -áție și -ére.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spoliație (livr.) (desp. -li-a-ți-e) s. f., art. spoliația (desp. -ți-a), g.-d. art. spoliației; pl. spoliații, art. spoliațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spoliație (livr.) (-li-a-ți-e) s. f., art. spoliația (-ți-a), g.-d. art. spoliației; pl. spoliații, art. spoliațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spoliație s. f. (sil. -li-a-ți-e), art. spoliația (sil. -ți-a), g.-d. art. spoliației; pl. spoliații, art. spoliațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPOLIAȚIE s. v. deposedare, jefuire, prădare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spoliație s. v. DEPOSEDARE. JEFUIRE. PRĂDARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: spo-li-a-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spoliație, spoliațiisubstantiv feminin
- 1. Deposedare, jefuire, prădare, spoliere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deposedare jefuire prădare spoliere
- Nu munca, nici rodul ei, ci un șir de spoliații succesive sînt originea proprietăților mari în țările noastre. BĂLCESCU, O. I 253. DLRLC
-
etimologie:
- spoliation DEX '09 DEX '98 DN