opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de aramă). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor. modificată

spoitor, ~oare [At: (a. 1705) IORGA, S. D. 362 / P: spo-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: spoi + -tor] 1 smf Persoană care se ocupă cu cositoritul vaselor. 2 smf Țigan care se ocupă cu cositoritul vaselor. 3 smf (Pgn) Țigan. 4 sm (Rar) Zugrav. 5 snf (Trs; Olt) Bidinea. 6 snf (Reg; îs) ~ mic Pensulă. 7 sm (Bot; reg; lpl) Pejmă (Amberboa moschata).

SPOITOR, -OARE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul1 (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor.

SPOITOR2, spoitoare, s. n. (Transilv.) Bidinea.

SPOITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul vaselor de aramă. /a spoi + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spoitoare (persoană) (desp. spo-i-) s. f., g.-d. art. spoitoarei; pl. spoitoare

spoitoare (persoană) (spo-i-) s. f., g.-d. art. spoitoarei; pl. spoitoare

spoitoare (persoană) s. f. (sil. spo-i-), g.-d. art. spoitoarei; pl. spoitoare

spoitor1 (bidinea) (reg.) (desp. spo-i-) s. n., pl. spoitoare

spoitor2 (bidinea) (reg.) (spo-i-) s. n., pl. spoitoare

spoitor (bidinea) s. n. (sil. spo-i-), pl. spoitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPOITOR s. v. bidinea, zugrav.

spoitor s. v. BIDINEA. ZUGRAV.

Intrare: spoitoare
  • silabație: spo-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoitoare
  • spoitoarea
plural
  • spoitoare
  • spoitoarele
genitiv-dativ singular
  • spoitoare
  • spoitoarei
plural
  • spoitoare
  • spoitoarelor
vocativ singular
  • spoitoare
  • spoitoareo
plural
  • spoitoarelor
Intrare: spoitor (obiect)
spoitor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: spo-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spoitor
  • spoitorul
  • spoitoru‑
plural
  • spoitoare
  • spoitoarele
genitiv-dativ singular
  • spoitor
  • spoitorului
plural
  • spoitoare
  • spoitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spoitor, spoitorisubstantiv masculin
spoitoare, spoitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de aramă). DEX '09 DLRLC
    sinonime: zugrav
etimologie:
  • Spoi + sufix -tor. DEX '98

spoitor, spoitoaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Spoi + sufix -tor. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.