SPLINT, splinturi, s. n. (Tehn.) Cui de siguranță. – Din engl. splint.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLINT ~uri n. Cui de siguranță. /<engl. splint
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLINT s.n. Cui de siguranță. [< engl. splint].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLINT s. n. cui de siguranță. (< engl. splint)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPLINT s. (TEHN.) cui de siguranță, cui spintecat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

splint s. n., pl. splínturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPLINT, șplinturi, s. n. Piesă de metal de forma unui cui despicat în două brațe egale, care servește ca element de fixare a două piese ori ca element de blocare sau de siguranță a piulițelor împotriva autodeșurubării. – Din germ. Splint.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPLINT ~uri n. Cui despicat în două care servește ca element de fixare sau de blocare a piulițelor împotriva autodeșurubării. /<germ. Splint
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPLINT s.n. (Tehn.) Cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. [< germ. Splint].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPLINT s. n. cui de siguranță cu două părți, care se pot despărți și care fixează piulița în capul unui șurub. (< germ. Splint)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

șplint s. n., pl. șplínturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink