spiră² sf [At: COD. VOR.² 17^v/1 / Pl: ~re / E: ngr σπείρα] (Înv) Ceată ¹(1).

spiră¹ sf [At: MARIAN, F. 267/24 / V: (înv) spir (Pl: ~ruri) / Pl: ~re / E: fr spire] 1 (Înv) Spirală (2). 3 Porțiune dintr-o spirală (2) corespunzătoare unui unghi de 360°. 3 Conductor electric subțire a cărui axă formează o linie curbă sau frântă, practic închisă. 4 Fiecare buclă a spiralei (3) care formează o bobină sau o înfășurare electrică. 5 (Pgn) Orice buclă a unui material așezat prin înfășurare pe un suport.

SPIRĂ, spire, s. f. Arcul de elice (2) cuprins între două puncte succesive de intersecție ale elicei cu o aceeași generatoare a suprafeței pe care se înfășoară elicea; porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă, analogă cu acest arc. ♦ Fiecare dintre rotațiile unei spirale.

SPIRĂ s.f. 1. Arc al unei elice cuprins între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ♦ Fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect sau o serie de obiecte dispuse în spirală sau în elice. 2. Porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă. [< fr. spire, it., lat. spira, gr. speira].

-SPIRĂ² elem. spiri-.

SPIRĂ¹ s. f. 1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ◊ fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice. 2. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică. (< fr. spire, lat. spira)

SPIRĂ ~e f. 1) Fiecare din rotirile unei spirale sau ale unui obiect în formă de spirală. 2) Segment de bobină care alcătuiește o curbă aproape închisă. /<fr. spire

*spíră f., pl. e (lat. spira, d. vgr. speîra). Învîrtitură, colac: spirele unuĭ șurub, unuĭ melc, unuĭ șarpe.

AMPER-SPIRĂ, amperi-spiră, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. [Pl. și: (f.) amper-spire] – Amper + spiră.

amper-spiră sf [At: DEX² / Pl: ~re / E: amper + spiră] Unitate de măsură pentru tensiunea magneto-motoare și pentru solenație.

spir¹ sn vz spiră

spirali- vz spiro¹-

spiro¹- [At: DN³ / E: fr, it spiro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) spirală (2). 3 Spiră. 4 În formă de spirală (2).

AMPER-SPIRĂ, amper-spire, s. f. Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. – Amper + spiră.

AMPERSPIRĂ s.f. Unitate de măsură a forței magnetomotoare a curentului electric. [< fr. amperspire].

SPIRALI- v. spiro¹-.

SPIRO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „spirală”, „spiră”, „în formă de” (sau „referitor la) spirală (spiră)”. [Var. spiral-, spirali-. / < fr., it. spiro-, cf. gr. speira].

AMPER-SPIRĂ s. f. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper. (< amper + spiră)

SPIRI-, SPIRO-, -SPIRĂ elem. „spiră, spirală”. (< fr. spiri-, spiro-, -spire, cf. lat. spira, gr. speira)

SPIRO¹- elem. spiri-. ()

spiră s. f., g.-d. art. spirei; pl. spire

spiră s. f., g.-d. art. spirei; pl. spire

spiră s. f., g.-d. art. spirei; pl. spire

amper-spiră (înv.) s. m., pl. amperi-spiră; simb. Asp/A·sp

amper-spiră (înv.) s. m., pl. amperi-spiră; simb. Asp/A·sp

amper-spiră s. f., g.-d. art. amper-spirei; pl. amper-spire; simb. A sau Asp

SPIRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ unui arc.) 2. buclă. (~ unui cablu.)

SPIRĂ s. 1. răsucitură, spirală. (~ a unui arc.) 2. buclă. (~ a unui cablu.)

spiră, spire, s.f. (înv.) ceată.

-SPIRĂ „buclă, spirală, răsucire”. ◊ gr. speira „buclă, spirală” > fr. -spire, engl. id., germ. -spira, it. id. > rom. -spiră.

SPIRI- „spiră, spiralat”. ◊ L. spira „spirală” > fr. spiri-, engl. id. > rom. spiri-. □ ~fere (v. -fer), s. n. pl., gen fosil de brahiopode din era primară, caracterizate prin suporturi brahiale în spirală; ~form (v. -form), adj., în formă de buclă, de spiră.

SPIRO-₁ „spiră, spirală; spiralat, ondulat”. ◊ gr. speira „buclă” > fr. spiro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~centru (v. -centru), adj., cu pinteni spiralați; ~chete (v. -chete), s. f. pl., bacterii saprofite patogene unicelulare, cu corp ondulat, lung, flexibil și mobil; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre flori) așezat în spirală; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., dispunere a elementelor florale după o linie spirală; ~cid (v. -cid), adj., s. n., (medicament) administrat împotriva sifilisului; sin. antiluetic; ~id (v. -id), adj., în formă de spirală; ~trop (v. -trop), adj., răsucit în spirală; sin. spirotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., spirotrop*.