spirtui vt [At: IOVESCU, N. 141 / Pzi: ~esc / E: spirt¹ + -ui] (Reg) A conserva în spirt¹ (un cadavru).

A SPIRTUI ~iesc tranz. fam. 1) A face să se spirtuiască. 2) A trata cu spirt (pentru a conserva). /Din spirt

A SE SPIRTUI mă ~iesc intranz. fam. (despre persoane și despre organismele lor) A fi obișnuit cu băuturile alcoolice tari (în urma consumării lor sistematice). /Din spirt