spirografie sf [At: ABC SĂN. 339 / Pl: ~ii / E: fr spirographie] (Flz) Sistem de înregistrare grafică a mișcărilor respiratorii și de determinare a volumului și a debitului lor.

SPIROGRAFIE s.f. Înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare. [Gen. -iei. / < fr. spirographie].

SPIROGRAFIE s. f. înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare. (< fr. spirographie)

SPIROGRAFIE ~i f. Înregistrare grafică a capacității de respirație a plămânilor. /<fr. spirographie

spirografie s. f. (sil. -gra-), art. spirografia, g.-d. art. spirografiei; pl. spirografii

SPIRO-₂ „respirație, plămîni”. ◊ L. spiro, are „a respira” > fr. spiro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~graf (v. -graf), s. n., spirometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a unei curbe care permite măsurarea cantitativă în circuit închis a ventilației pulmonare; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la spirograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a capacității pulmonare cu ajutorul spirometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical pentru măsurarea capacității de respirație a plămînilor.