15 definiții pentru spiritualism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRITUALISM s. n. Concepție care afirmă că spiritul uman, sufletul constituie o realitate de sine stătătoare, independentă de materie sau că este baza întregii realități. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualisme.

spiritualism sns [At: I. GOLESCU. C. / P: ~tu-a~ / E: fr spiritualisme] (Îoc materialism) Concepție care afirmă că spiritul (6-7), viața spirituală a omului constituie o realitate de sine stătătoare, independentă de materie sau că spiritul este baza întregii realități Vz idealism, realism.

SPIRITUALISM s. n. Doctrină filozofică, opusă materialismului, care consideră că factorul de bază al Universului este spiritul (materia fiind un simplu produs al spiritului) sau că spiritul există independent de materie. V. idealism. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualisme.

SPIRITUALISM s. n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă, care consideră că factorul de bază al universului este spiritul, iar materia ar fi un simplu produs al spiritului. În religie domnește spiritualismul. GHEREA, ST. CR. II 124.

SPIRITUALISM s.n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. [Pron. -tu-a-. / < fr. spiritualisme].

SPIRITUALISM s. n. concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. (< fr. spiritualisme)

SPIRITUALISM n. Concepție filozofică conform căreia esența realității este substanța spirituală imaterială, care există independent de materie. /<fr. spiritualisme

spiritualism n. doctrina celor ce cred că sufletul e imaterial și nemuritor.

*spiritualísm n. Doctrina celor ce cred că sufletul există independent de materie și că e nemuritor (Leibniz). Tendență de a trăi o vĭață spirituală. V. materializm.

spiritualist, [At: I. GOLESCU, C. / P: ~tu-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr spiritualiste] 1 a (Îoc materialist) Care aparține spiritualismului. 2 a Referitor la spiritualism. 3 smf Spiritist (1). 4-9 a (Rar) Spiritual1 (1-2, 11, 13-14, 16).

spiritualist a. și m. partizan al spiritualismului: filozofie spiritualistă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spiritualism (desp. -tu-a-) s. n.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPIRITUALISM (< fr. {i}) s. n. În sens strict, doctrină afirmând existența în om a unui principiu substanțial independent de organism. În sens larg, doctrina care comportă, pe lângă principiul independent de organism și credința în existența lui Dumnezeu și recunoașterea valorilor spirituale ca scop al activităților raționale ale omului (V. Cousin și eclectismul francez din sec. 19).

Intrare: spiritualism
  • silabație: -tu-a-lism info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritualism
  • spiritualismul
  • spiritualismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • spiritualism
  • spiritualismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spiritualismsubstantiv neutru

  • 1. Concepție care afirmă că spiritul uman, sufletul constituie o realitate de sine stătătoare, independentă de materie sau că este baza întregii realități. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote În religie domnește spiritualismul. GHEREA, ST. CR. II 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.