opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRITIST, -Ă, spiritiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism. 2. S. m. și f. Persoană care practică spiritismul. – Din fr. spiritiste.

SPIRITIST, -Ă, spiritiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism. 2. S. m. și f. Persoană care practică spiritismul. – Din fr. spiritiste.

spiritist, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 55 / Pl: ~iști, ~e / E: fr spiritiste] 1 smf Adept al spiritismului Si: spiritualist (3). 2 a Care aparține spiritismului. 3 a Referitor la spiritism.

SPIRITIST2, -Ă, spiritiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică spiritismul. Și de atunci începutul spiritiștilor în Iași. De atunci Grigore Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon înțeleptul și alți răposați de veacuri nu se mai pot liniști în morminte. CREANGĂ, A. 142.

SPIRITIST1, -Ă, spiritiști, -ste, adj. Care aparține spiritismului, cu privire la spiritism. Strîngînd părintele Duhu para cîte para, și-a comisionat cărți spiritiste și, cetindu-le, cică a zis către oarecine: Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni. CREANGĂ, A. 141.

SPIRITIST, -Ă adj. Referitor la spiritism. // s.m. și f. Cel care practică spiritismul. [< fr. spiritiste].

SPIRITIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică spiritismul. (< fr. spiritiste)

SPIRITIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al spiritismului. 2) Persoană care practică spiritismul. /<fr. spirtiste

SPIRITIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de spiritism; propriu spiritismului. /<fr. spritiste

spiritist a. ce ține de spiritism. ║ m. cel ce crede în spiritism.

*spiritíst, -ă s. (d. spirit). Care se ocupă de spiritizm. Adj. Ședință spiritistă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spiritist adj. m., s. m., pl. spiritiști; adj. f., s. f. spiritistă, pl. spiritiste

spiritist adj. m., s. m., pl. spiritiști; adj. f., s. f. spiritistă, pl. spiritiste

spiritist adj. m., s. m., pl. spiritiști; f. sg. spiritistă, pl. spiritiste

Intrare: spiritist (adj.)
spiritist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritist
  • spiritistul
  • spiritistu‑
  • spiritistă
  • spiritista
plural
  • spiritiști
  • spiritiștii
  • spiritiste
  • spiritistele
genitiv-dativ singular
  • spiritist
  • spiritistului
  • spiritiste
  • spiritistei
plural
  • spiritiști
  • spiritiștilor
  • spiritiste
  • spiritistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: spiritist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritist
  • spiritistul
  • spiritistu‑
plural
  • spiritiști
  • spiritiștii
genitiv-dativ singular
  • spiritist
  • spiritistului
plural
  • spiritiști
  • spiritiștilor
vocativ singular
  • spiritistule
  • spiritiste
plural
  • spiritiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spiritist, spiritistăadjectiv

  • 1. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Strîngînd părintele Duhu para cîte para, și-a comisionat cărți spiritiste și, cetindu-le, cică a zis către oarecine: Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni. CREANGĂ, A. 141. DLRLC
etimologie:

spiritist, spiritiștisubstantiv masculin
spiritistă, spiritistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică spiritismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și de atunci începutul spiritiștilor în Iași. De atunci Grigore Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon înțeleptul și alți răposați de veacuri nu se mai pot liniști în morminte. CREANGĂ, A. 142. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.