10 definiții pentru spiro (spiră)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spiro1- [At: DN3 / E: fr, it spiro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) spirală (2). 3 Spiră. 4 În formă de spirală (2).
SPIRO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „spirală”, „spiră”, „în formă de” (sau „referitor la) spirală (spiră)”. [Var. spiral-, spirali-. / < fr., it. spiro-, cf. gr. speira].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPIRO1- elem. spiri-. ()
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spirali- vz spiro1-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPIRALI- v. spiro1-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-SPIRĂ2 elem. spiri-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SPIRI-, SPIRO-, -SPIRĂ elem. „spiră, spirală”. (< fr. spiri-, spiro-, -spire, cf. lat. spira, gr. speira)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SPIRO-1 „spiră, spirală; spiralat, ondulat”. ◊ gr. speira „buclă” > fr. spiro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~centru (v. -centru), adj., cu pinteni spiralați; ~chete (v. -chete), s. f. pl., bacterii saprofite patogene unicelulare, cu corp ondulat, lung, flexibil și mobil; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre flori) așezat în spirală; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., dispunere a elementelor florale după o linie spirală; ~cid (v. -cid), adj., s. n., (medicament) administrat împotriva sifilisului; sin. antiluetic; ~id (v. -id), adj., în formă de spirală; ~trop (v. -trop), adj., răsucit în spirală; sin. spirotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., spirotrop*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-SPIRĂ „buclă, spirală, răsucire”. ◊ gr. speira „buclă, spirală” > fr. -spire, engl. id., germ. -spira, it. id. > rom. -spiră.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
SPIRI- „spiră, spiralat”. ◊ L. spira „spirală” > fr. spiri-, engl. id. > rom. spiri-. □ ~fere (v. -fer), s. n. pl., gen fosil de brahiopode din era primară, caracterizate prin suporturi brahiale în spirală; ~form (v. -form), adj., în formă de buclă, de spiră.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
spiroelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „spirală”, „spiră”, „în formă de” (sau „referitor la) spirală (spiră)”. DN
etimologie:
- spiro- DN