3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRALĂ, spirale, s. f. Curbă plană descrisă de un punct, care se rotește în jurul unui punct fix, depărtîndu-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă, fiecare dintre rotocoalele acestui obiect. Spirale de sîrmă fierbinte. BOGZA, A. Î. 482. ◊ (Poetic) Vîrtejurile fumurii ale norilor furtunoși din martie care-și răsuceau și-și desfăceau spiralele de abur negru. DUMITRIU, N. 14. ◊ Fig. [Bătăile] se opriră în două răstimpuri și porniră ș-a treia oară; apoi rămaseră numai spiralele ecourilor, pînă ce se stînseră și ele. SADOVEANU, Z. C. 146. Cîteva discursuri își despletiră spiralele, un cor de glasuri armonioase... se înălță după o perdea de chiparoși. ANGHEL, PR. 40. ◊ Loc. adj. și adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. Obosi, i se păru că de multe ceasuri nu face decît să rătăcească de jur împrejur în spirală prin pădure. DUMITRIU, V. L. 140. Vartolomeu Diaconu răsuci mîna în spirală deasupra capului, într-un gest care însemna că de aceasta nu poartă el grijă. C. PETRESCU, A. 347.

SPIRALĂ, spirale, s. f. Curbă plană descrisă de un punct care se rotește în jurul unui punct fix, depărtîndu-se din ce în ce mai mult de el; p. ext. obiect care are această formă. ◊ Loc. adj. și adv. În spirală = în formă de spirală; răsucit, încolăcit. – Fr. spirale.

SPIRA s.f. Curbă plană care se învîrtește în jurul unui punct central, depărtîndu-se din ce în ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, mișcare care are această formă. [< fr. spirale, cf. lat. spira – înfășurare].

SPIRA s. f. curbă plană care se învârtește în jurul unui punct central, depărtându-se din ce în ce mai mult. (< fr. spirale)

SPIRALĂ ~e f. 1) Curbă plană deschisă care se rotește în jurul unui punct central fix, depărtându-se din ce în ce mai mult de acesta. * În ~ în formă de rotocol. 2) Obiect în forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral

spirală f. curbă ce se învârtește depărtându-se din ce în ce mai mult dela centrul ei.

SPIRAL, -Ă, spirali, -e, s. f., adj. 1. S. f. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are această formă. 2. Adj. Care are formă de spirală (1); spiralat. – Din fr. spiral.

SPIRAL, -Ă, spirali, -e, s. f., adj. 1. S. f. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are această formă. 2. Adj. Care are formă de spirală (1); spiralat. – Din fr. spiral.

spiral, [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) șp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr spiral(e), ger Spiral] 1 a Care are formă de spirală (2) Si: spiralat, (rar) spiralic, spiraliform Vz melcat. 2 sf, (înv) sm (Gmt) Curbă plană deschisă care se desfășoară în jurul unui punct sau ax Si: sfredel, spiră1 (1). 3-4 sf (Pex) Mișcare sau obiect care are formă de spirală (2). 5-6 sf (Îljv) În ~ă (Care este) în formă de spirală (2). 7 sf (Spc) Evoluție normală de zbor în care aeronava descrie în spațiu o curbă asemănătoare unei spirale (2). 8 sn (Reg; îf șp~) Trior.

spirala vi [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: 3 ~lea / E: spirală] (Rar; d. fumul de țigară) A urca în spirale (2).

SPIRAL, -Ă, spirali, -e, adj. În formă de spirală.

SPIRAL, -Ă adj. Care are forma unei spirale. // V. spiro1-. // s.n. Bandaj format prin înfășurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].

SPIRAL, -Ă I. adj. care are forma unei spirale. II. s. n. bandaj prin înfășurarea bandei în spirală. (< fr. spiral, germ. Spiral)

SPIRALA vb. intr. (despre avioane, păsări) a zbura, a coborî în spirală. (< it. spiralare)

*spirál, -ă adj. (mlat. spiralis, d. lat. spira, spiră). În formă de spirală: coarne spirale (ca la berbece). S. f., pl. e. Geom. Curbă care se învîrtește în prejuru eĭ depărtîndu-se din ce în ce de centru (forma melculuĭ saŭ a șurubuluĭ). Șir de cercurĭ de mărime egală unite pin capetele lor așa cum ar fi o sîrmă de otel răsucită și pusă într’o teavă ca să împingă ceva cînd va fi apesată. În spirală, în formă de spirală: o scară în spirală. V. zigzag.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spira s. f., g.-d. art. spiralei; pl. spirale

spira s. f., g.-d. art. spiralei; pl. spirale

spiral adj. m., pl. spirali; f. spira, pl. spirale

spiral adj. m., pl. spirali; f. spirală, pl. spirale

spiral adj. m., pl. spirali; f. sg. spirală, pl. spirale

spirala vb., ind. prez. 1 sg. spiralez, 3 sg. și pl. spiralea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPIRA s. 1. răsucitură, spiră. (~ unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)

SPIRA s. 1. răsucitură, spiră. (~ a unui arc.) 2. (rar) sfredel. (~ele unui burghiu.)

SPIRAL adj. spiralat, (rar) spiraliform, spiroidal.

Intrare: spirală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spira
  • spirala
plural
  • spirale
  • spiralele
genitiv-dativ singular
  • spirale
  • spiralei
plural
  • spirale
  • spiralelor
vocativ singular
plural
Intrare: spiral (adj.)
spiral1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiral
  • spiralul
  • spiralu‑
  • spira
  • spirala
plural
  • spirali
  • spiralii
  • spirale
  • spiralele
genitiv-dativ singular
  • spiral
  • spiralului
  • spirale
  • spiralei
plural
  • spirali
  • spiralilor
  • spirale
  • spiralelor
vocativ singular
plural
Intrare: spirala
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spirala
  • spiralare
  • spiralat
  • spiralatu‑
  • spiralând
  • spiralându‑
singular plural
  • spiralea
  • spiralați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spiralez
(să)
  • spiralez
  • spiralam
  • spiralai
  • spiralasem
a II-a (tu)
  • spiralezi
(să)
  • spiralezi
  • spiralai
  • spiralași
  • spiralaseși
a III-a (el, ea)
  • spiralea
(să)
  • spiraleze
  • spirala
  • spirală
  • spiralase
plural I (noi)
  • spiralăm
(să)
  • spiralăm
  • spiralam
  • spiralarăm
  • spiralaserăm
  • spiralasem
a II-a (voi)
  • spiralați
(să)
  • spiralați
  • spiralați
  • spiralarăți
  • spiralaserăți
  • spiralaseți
a III-a (ei, ele)
  • spiralea
(să)
  • spiraleze
  • spiralau
  • spirala
  • spiralaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spira, spiralesubstantiv feminin

  • 1. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Obiect care are această formă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Spirale de sîrmă fierbinte. BOGZA, A. Î. 482. DLRLC
      • format_quote poetic Vîrtejurile fumurii ale norilor furtunoși din martie care-și răsuceau și-și desfăceau spiralele de abur negru. DUMITRIU, N. 14. DLRLC
      • format_quote figurat [Bătăile] se opriră în două răstimpuri și porniră ș-a treia oară; apoi rămaseră numai spiralele ecourilor, pînă ce se stînseră și ele. SADOVEANU, Z. C. 146. DLRLC
      • format_quote figurat Cîteva discursuri își despletiră spiralele, un cor de glasuri armonioase... se înălță după o perdea de chiparoși. ANGHEL, PR. 40. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În spirală = în formă de spirală. DLRLC
      • format_quote Obosi, i se păru că de multe ceasuri nu face decît să rătăcească de jur împrejur în spirală prin pădure. DUMITRIU, V. L. 140. DLRLC
      • format_quote Vartolomeu Diaconu răsuci mîna în spirală deasupra capului, într-un gest care însemna că de aceasta nu poartă el grijă. C. PETRESCU, A. 347. DLRLC
etimologie:

spirala, spiralezverb

  • 1. (Despre avioane, păsări) A zbura, a coborî în spirală. MDN '00
etimologie:

spiral, spiraadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.