cononiță sf vz cununiță

cununiță sf [At: TEODORESCU, P. P. 193 / V: (reg) ~uru~, cono~ / Pl: ~țe / E: cunună + -iță] 1-24 (Șhp) Cunună (1-2, 6-10, 17-21) (mică) Si: cununică (1-24), cununioară (1-24). 25-26 (Reg; la creștinii ortodocși) Fâșie de hârtie (sau de mătase) cu imaginea lui Iisus pe care preotul o pune pe fruntea mortului. 27 (Reg) Cerculeț de 3-6 cm diametru, făcut din coajă de măr pe care se înfășoară câteva fire de bumbac, mătase sau lână colorată, dus de fete la șezătoare de Sfântul Vasile. 28 (Bot; Trs) Coroniște (Coronilla varia). 29 (Bot; Mun) Mic arbust din familia rozaceelor, cu flori albe, care crește pe stâncile umbrite din pădurile de munte Si: caprafoi, ciricel, taulă, teișor (Spiraea ulmifolia). 30 (Bot; reg) Saschiu (Vinca herbacea). 31 (Bot; reg; lpl) Plevaiță (Xeranthemum annum si foeticum). 32 (Bot; reg) Lemn câinesc (Ligustrum vulgare). 33 (Bot; reg) Caprifoi (Lonicera nigra). 34 (Bot; reg) Caprifoi (L. xylosteum). 35 (Bot; reg) Perișor (Pyrola rotundifolia). 36 (Bot; reg) Saschiu (Vinca minor). 37 (Bot; reg; îc) ~ța lui-Hristos Ceasornic (Passiflora coer). 38 (Bot; reg; îc) ~-de-capre Horști (Luzula silvatica).

curuniță sf vz cununiță

TAULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula.

CUNUNIȚĂ, cununițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cunună. Dă-mi, Voico, cheițele, Să-mi descui lădițele, Să-mi scot cununițele, Să-mi cunun fetițele. TEODORESCU, P. P. 193. 2. Ciritel (2).

CUNUNIȚĂ ~e f. (diminutiv de la cunună) Arbust înalt din familia rozaceelor cu flori albe, dispuse în inflorescență, ce crește pe stânci în regiunile muntoase. /cunună + suf. ~iță

cununiță f. Bot. l. coroniște; 2. Mold. pervincă.

cununíță f., pl. e (cunună). O plantă leguminoasă papilionacee numită și sămăchișă (coronilla varia). Caprifoliŭ. Taulă, tavalgă. Pervincă.

cununiță s. f., g.-d. art. cununiței; pl. cununițe

cununiță s. f., g.-d. art. cununiței; pl. cununițe

cununiță s. f., g.-d. art. cununiței; pl. cununițe

taulă s. f. (sil. ta-u-)

CUNUNIȚĂ s. 1. coroniță. (O ~ de flori.) 2. (BOT.; Spiraea ulmifolia) (reg.) caprifoi, taulă, teișor, (Bucov.) ciritel.

CUNUNIȚĂ s. v. coroniște, flori-de-paie, imortelă, plevaiță, saschiu.

TAULĂ s. (BOT.) 1. (Spiraea crenata) (reg.) crețușcă, tăvalgă, teișor. 2. (Spiraea salicifolia) (reg.) tavalgă.

TAULĂ s. v. crețușcă, cununiță, fierea-pământului, potroacă, țintaură.

cununiță s. v. CORONIȘTE. FLORI-DE-PAIE. IMORTELĂ. PLEVAIȚĂ. SASCHIU.

CUNUNIȚĂ s. 1. coroniță. (O ~ de flori.) 2. (BOT.; Spiraea ulmifolia) (reg.) caprifoi, taulă, teișor, (Bucov.) ciritel.

SPIRAEA L., SPIREA, fam. Rosaceae. Gen originar din sudul Europei, Asia de N, America de N și Occidentală, cca 85 specii, arbuști sub formă, de tufă, tulpini drepte ori arcuit-pendente, de diferite talii, pînă la 2 m. Frunze alterne, caduce, simple, de obicei serate, fără stipele, întregi sau ușor- lobate. Înflorește din primăvară pînă în toamnă. Flori hermafrodite, mici, albe, roz sau roșii (5 petale libere, mai lungi decît cele 5 sepale libere, stamine numeroase la bazâ cu un inel, 5 pistile distincte), dispuse în raceme umbeliforme, corimbe, panicule. Fruct cu 5 folicule dehiscente, cca. 15 semințe.

Holodiscus discolor (Pursh) Maxim. (syn. Spiraea discolor Pursh). Specie care înflorește vara. Flori albe-gălbui, dispuse în paniculă mare, pendentă. Frunze oblonge, cu vîrf bont, la bază nedentate, apoi ușor lobate, pe partea inferioară pîsloase, pe cea superioară glabre dispuse pe ramuri subțiri, deseori pendente. Arbust de cca 3 m înălțime, lujeri erecți, viguroși, maro sau maro-gri, ramificați.

Holodiscus dumosus (Hook.) Heller (syn. Spiraea dumosa Hook.). Specie care înflorește vara. Flori albicioase, dispuse în paniculă ramificată. Frunze mici, cu bază cuneiformă și pețioli pubescenți, partea inferioară argintii-pîsloase, dispuse pe ramurile unui arbust înalt de 1,5-2 m.

Spiraea albiflora (Miq.) Zab. Specie care înflorește vara. Flori albe (stamine lungi, exerte) dispuse în corimbe. Frunze lanceolate, dențate, la bază cu marginea întreagă, pe partea inferioară glauce. Arbust mic, pînă la 0,60 m înălțime, cu tulpină cilindrică.

Spiraea crenata L. Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori albe în corimbe umbeliforme, dispuse terminal, pe ramuri scurte, pe pedunculi foliați. Frunze ovate sau întregi, iar spre treimea superioară invers-lanceolate, crenate, cu 3 nervuri principale, proeminente, fără stipele, pe partea inferioară glauce. Arbust, cca 95 cm înălțime, ramuri rotunde.

Spiraea hypericifolia L. Specie ce înflorește primăvara-tîrziu-vara. Flori mici, albe, dispuse în corimbe umbeliforme cu flori puține. Frunze mici, verzi-cenușii, pe partea inferioară glauce, invers-ovate cu vîrf bont sau liniar-lanceolate cu vîrf ascuțit, îngustate la bază, nedentate și nervațiune pronunțată. Arbust cu ramuri subțiri, cilindrice, arcuat-pendente, pînă la 1,50 m înălțime.

Spiraea japonica L. Specie care înflorește vara. Flori roșietice, rar albe, dispuse în inflorescențe umbeliforme mari, late. Frunze lanceolate, eliptice sau ovate, lungi de cca 7 cm, dublu-serate, acuminate, spre bază îngustate. Arbust, 1,5 m înălțime, cu ramuri, în tinerețe, pubescente.

Spiraea nipponica Maxim. Specie ce înflorește la începutul verii. Flori 6-8 mm diametru, albe-purpur dispuse în raceme umbeliforme. Frunze ovat-rotunde, pînă la 3 cm lungime, verzi-proaspăt. Arbust sub formă de tufă, pînă la 2 m înălțime, cu ramuri drepte.

Spiraea prunifolia Sieb. et Zucc. Specie care înflorește primăvara, înainte de înfrunzire. Flori, albe-imaculat, involte, cu diametru pînă la, 1 cm, dispuse pînă la 6 într-o umbelă densă. Frunze lucioase, eliptice sau oblonge, fin-dentate, pe partea superioară verzi-proaspăt, pe cea inferioară gri-pubescente, subțiri, cca 4 cm lungime. Arbust pînă la 2 m înălțime, lujeri lungi, pendenți, muchiați, cei tineri pubescenți.

Spiraea salicifolia L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mici, roșietice sau alburiii, dispuse în panicule multiflore, dense, alungit-cilindrice sau piramidale, terminale, erecte, cca 11 cm lungime. Arbust, cca 1,80 m înălțime, cu ramuri galbene-maro-închis. Frunze lanceolate sau ovate, pînă la 10 cm lungime, rar dublu-serate, verzi, glabre (Pl. 69, fig. 385).

Spiraea thunbergii Sieb. Specie care înflorește primăvara. Flori albe, simple, mici, dispuse pînă la 7 în umbele sesile, late, așezate de-a lungul ramurilor. Frunze (apar după înflorire) liniar-lanceolate, pînă la 9 cm lungime, vîrf lung, ascuțit, fin-serate, toamna galbene-arămii. Arbust cu creștere sub formă de tufă, cu ramuri subțiri, pendente, cca 1 m înălțime. Lujerii apar foarte devreme, cilindrici, arcuiți, la început mai mult sau mai puțin pubescenți, mai tîrziu glabrii.

Spiraea x arguta Zabel. (S. multiflora x S. thunbergii). Hibrid care înflorește primăvara înainte de înfrunzire, foarte bogat. Flori albe-imaculat, mici, la subsuoara frunzei pe ramuri dese, lungi și subțiri, arcuit-pendente, în raceme umbeliforme. Frunze ovat-alungite, pînă la 4 cm lungime, ascuțit-serate. Arbust pînă la 2 m înălțime sub formă de tufă.

Spiraea x bumalda Burvenich (S. albiflora x S. japonica). Specie hibridă care înflorește vara. Flori albe sau rozee, dispuse într-o inflorescență sub formă de corimb compus. Frunze ovat-lanceolate, ascuțite, dublu-serate, caduce, pe ramuri tinere, glabre. Arbust scund, pînă la 0,80 m înălțime, cu lujeri glabri (Pl. 68, fig. 384).

Spiraea x vanhouttei (Briot) Zabel (S. cantoniensis x S. trilobata). Hibrid care înflorește primăvara-vara. Flori albe-imaculat, mici (staminele la maturitate mai scurte decît petalele, sepale la maturitate erecte) în corimbe, cu numeroase flori laterale. Frunze rombic-ovate (pînă la 5 lobi), cca 3,5 cm lungime, la bază rotunjite și întregi, îngustate în pețiol, iar de la mijloc spre vîrf dentate, pe fața inferioară glauce, pe cea superioară, verzi, toamna roșii-ruginii. Arbust sub formă de tufă deasă, viguroasă, cu ramuri arcuit-pendente, pînă la 2 m înălțime (Pl. 69, fig. 386).

XERANTHEMUM L., CUNUNIȚĂ, PLEVAIȚĂ, IMORTELĂ, fam. Composltae. Gen originar din Europa, regiuni mediteraneene și Orient, cca 7 specii, plante erbacee, anuale. Flori puține ca număr, cele radiale cu 2 buze, femele, sterile, cele ale discului cilindrice, hermafrodite, fertile, cu 5 dinți, albe, roz sau roșii, în capitule solitare, lung- pedunculate terminale, pe ramuri înconjurate de un involucru cu foliole glabre, pergamentoase, în mai multe rînduri, cele din interior colorate, mai lungi, radiante. Papus cu pînă la 10 scvame. Frunze alterne, liniare, întregi, glabre. Plantă ramificată, gri.