spionită s. f. (ironic) Mania de a vedea spioni peste tot ◊ „Ziariștii și cititorii au fost contaminați de un nou virus care dă boala spionită.” R.l. 18 III 94 p. 3; v. și ◊ „22” 140/90 p. 12; citat de A. Stoichițoiu în Hyperion III (din spion + -ită)

spionită, spionite s. f. 1. (pub., peior.) mania de a bănui sau acuza de spionaj înalți funcționari publici. 2. mania de a urmări toate mișcările vecinilor, colegilor etc.