spionare sf [At: I. GOLESCU, C. / P: spi-o~ / Pl: ~nări / E: spiona] 1 Strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații Si: (înv) spionat (1). 2 Supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc Si: iscodire, iscodit, pândă, pândire, urmărire, urmărit¹, (rar) pândit, spionat (2), (pop) cercare (4), (îrg) spionărie, (înv) spionătură, (îvr) observație, spionie, spionlâc.

SPIONARE, spionări, s. f. Acțiunea de a spiona.

spihoni v vz spiona

spiona [At: ȘINCAI, HR. III, 106/30 / P: spi-o~ / V: (înv) ~ni, șpioni, (reg) ~ihoni, șp~, șpeo~ (Pzi: șpeon) / Pzi: ~nez / Cj: 3 (îvr) să ~nească / E: spion] 1 vt (C. i. persoane, formațiuni militare, instituții, organizații etc. sau acțiunile, situația, poziția lor) A strânge pe ascuns secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, ale unei organizații etc. cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații. 2-3 vtrr (C. i. persoane sau faptele, manifestările etc. lor) A (se) supraveghea pe ascuns pentru a surprinde gânduri intenții secrete etc. Si: a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (îvp) a priveghea, (pop) a cerca (3), (îrg) a păzi, (îvr) a prăvi.

spioni v vz spiona

șpiona v vz spiona

șpioni v vz spiona

SPIONA, spionez, vb. I. 1. Intranz. A căuta să afle secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, pentru a le transmite altui stat. 2. Tranz. A pîndi, a iscodi și a căuta să afle ce spune, ce face sau ce intenționează să facă cineva (pentru a da informații cuiva); p. ext. a privi pe furiș. Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60. Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97. Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244. ◊ Refl. reciproc. Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156. – Variantă: șpiona (RETEGANUL, P. I 29) vb. I.

ȘPIONA vb. I v. spiona.

SPIONA vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pîndi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].

ȘPIONA vb. I. v. spiona.

SPIONA vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare)

A SPIONA ~ez 1. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. /<germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner

spionà v. a pândi faptele sau vorbele altuia.

*spionéz v. tr. (fr. espionner). Pîndesc, iscodesc, observ faptele, mișcările, vorbele cuĭva ca să știŭ ce măsurĭ să ĭaŭ contra luĭ: a spiona armata inamică.

spionare (desp. spi-o-) s. f., g.-d. art. spionării; pl. spionări

spionare (spi-o-) s. f., g.-d. art. spionării; pl. spionări

spionare s. f. (sil. spi-o-), g.-d. art. spionării; pl. spionări

spiona (a ~) (desp. spi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. spionez, 3 spionează; conj. prez. 1 sg. să spionez, 3 să spioneze

spiona (a ~) (spi-o-) vb., ind. prez. 3 spionează

spiona vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionez, 3 sg. și pl. spionează

SPIONARE s. (pop.) iscodire. (~ cuiva.)

SPIONARE s. (pop.) iscodire. (~ cuiva.)

SPIONA vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)

SPIONA vb. a iscodi, a observa, a pîndi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)