spinos², ~oasă a [At: POLIZU, P. 186/10 / Pl: ~oși, ~oase / E: spină¹ + -os] (Îvr) 1-3 Spinal (1-3) .

spinos¹, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~oși, ~oase / E: spin¹ + -os] 1 (D. plante sau părți ale acestora) Care este acoperit cu spini¹ (1) Si: ghimpos (1), țepos, (înv) scăios, (îvr) spinuros. 2 (D. terenuri) Care este acoperit cu spini (21) Si: mărăcinos, (îvr) spinăros². 3 (Rar; d. corpul unor animale) Care are țepi. 4 (Fig) Care prezintă mari dificultăți, cerând eforturi deosebite în efectuare, în învățare etc. Si: anevoios, complicat² (3), dificil (3), greu (33), (îvp) ostenitor, (îrg) ostenicios.

SPINOS, -OASĂ, spinoși, -oase, adj. 1. (Despre plante) Cu spini; ghimpos. Cel mai caracteristic e fantasticul scaiete, al cărui cap... spinos ca un arici și ușure ca puful se dezlipește toamna de putrezitul său trunchi. HASDEU, I. V. 108. 2. Fig. (Mai ales ca determinant pe lîngă «drum», «cale») Care prezintă dificultăți, greu de parcurs, greu de efectuat; aspru. Intelectualii, obosiți de activitatea spinoasă din acea zi, căutară destindere. VORNIC, P. 25. Mălurenii lui mai aveau de străbătut drumul spinos al înțelegerii. SADOVEANU, M. C. 212. Ca amic, ai vroit să mă încorajezi de a păși înainte pe calea spinoasă a dramei istorice. ALECSANDRI, T. II 54. ♦ Complicat, complex, greu de rezolvat. Pricina era prea spinoasă. NEGRUZZI, S. III 270.

SPINOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre plante) Care are (mulți) spini; cu (mulți) spini; ghimpos; țepos. 2) (despre terenuri) Pe care cresc plante cu mulți spini. 3) fig. Care se face cu mari eforturi; greu; dificil. /spin + suf. ~os

spinos a. 1. plin de spini; 2. fig. plin de greutăți: carieră spinoasă. [Lat. SPINOSUS].

spinos, -oásă adj. (d. spin; lat. spinosus, fr. épineux). Ghimpos, țepos, cu mulțĭ spinĭ: copac spinos. Fig. Plin de greutățĭ: carieră spinoasă.

PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ◊ Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri. A mâna porcii la jir = a sforăi tare în somn. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția că își permite gesturi de familiaritate. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recupereze în ultimul moment timpul pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ◊ Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi, puternici și cu pieptul și abdomenul prevăzute cu peri tari (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți care conțin venin (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos, mișel. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

GHIMPOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre plante) Care are (mulți) ghimpi; cu (mulți) ghimpi; țepos; spinos. 2) fig. (despre vorbe, glume etc.) Care jignește puternic. 3): Porc-~ (sau spinos) v. PORC. /ghimpe + suf. ~os

spinos adj. m., pl. spinoși; f. spinoasă, pl. spinoase

spinos adj. m., pl. spinoși; f. spinoasă, pl. spinoase

spinos adj. m., pl. spinoși; f. sg. spinoasă, pl. spinoase

ghimpos adj. m., pl. ghimpoși; f. ghimpoasă, pl. ghimpoase

porc-ghimpos (rozător) s. m., pl. porci-ghimpoși

porc-spinos (rozător) s. m., pl. porci-spinoși

!porc-spinos (rozător) s. m., pl. porci-spinoși

!porc-ghimpos (rozător) s. m., pl. porci-ghimpoși

porc-ghimpos s. m.

porc-spinos s. m.

SPINOS adj. ghimpos, mărăcinos, țepos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~oase; terenuri ~oase.)

SPINOS adj. v. anevoios, dificil, greu.

spinos adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. GREU.

SPINOS adj. ghimpos, mărăcinos, țepos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~; terenuri ~.)

STRUGURI-SPINOȘI s. pl. v. agriș.

struguri-spinoși s. pl. v. AGRIȘ.

spinos, spinoasă, adj. (înv.) care aparține coloanei vertebrale; spinal.