14 definiții pentru spilcui
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spilcui [At: CIHAC, II, 356 / V: spelcăi / Pzi: ~esc, (reg) spilcui / E: spilcă + -ui] 1 vt (Rar; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A prinde cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu broșă etc. 2-3 vtr (Fam; prt) A (-și) îngriji, în mod exagerat, înfățișarea (cuiva) Si: a (se) găti, (pfm) a (se) dichisi (3-4), a (se) ferchezui (3-4), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi. 4-5 vtr (Fam; prt) A (se) îmbrăca cu îngrijire exagerată Si: a (se) găti (10), (pfm) a (se) dichisi (1-2), a (se) ferchezui (1-2), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE SPILCUI mă ~iesc intranz. fam. A se găti, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se dichisi; a se ferchezui; a se sclivisi. /spelcă + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spilcuì v. fam. a se găti.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spelcăi v vz spilcui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spilcuiesc, 3 sg. se spilcuiește, imperf. 1 sg. mă spilcuiam; conj. prez. 1 sg. să mă spilcuiesc, 3 să se spilcuiască; imper. 2 sg. afirm. spilcuiește-te; ger. spilcuindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiește, imperf. 3 sg. se spilcuia; conj. prez. 3 să se spilcuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spilcui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, imperf. 3 sg. spilcuia; conj. prez. 3 sg. și pl. spilcuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spilcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, conj. spilcuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPILCUI vb. v. găti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPILCUI vb. a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (S-a ~ ca o paparudă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spilcui, spilcuiescverb
etimologie:
- Spilcă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09