2 definiții pentru spiculiform
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spiculiform adj. m., pl. spiculiformi; f. sg. spiculiformă, pl. spiculiforme
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SPICULI- „spiculeț”. ◊ L. spicula „spic mic” > fr. spiculi-, engl. id. > rom. spiculi-. □ ~fer (v. -fer), adj., care poartă spiculețe; ~form (v. -form), adj., în formă de spiculeț; ~gen (v. -gen2), adj., care produce spiculețe.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: spiculiform
spiculiform adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)