opțiuni

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spicula1 vt [At: LM / Pzi: 3 ~lează / E: lat spiculare] (Îvr) A ascuți (1).

spicula2 vi [At: ALR I, 910/59 / Pzi: 3 ~lează / E: spic] (Reg; despre graminee) A înspica.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spicula1, pers. 3 sg. spiculează, vb. I (înv.) a ascuți.

spicula2, pers. 3 sg. spiculează, vb. I (reg.; despre graminee) a înspica.

Intrare: spiculare
spiculare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiculare
  • spicularea
plural
  • spiculări
  • spiculările
genitiv-dativ singular
  • spiculări
  • spiculării
plural
  • spiculări
  • spiculărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: spicula
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spicula
  • spiculare
  • spiculat
  • spiculatu‑
  • spiculând
  • spiculându‑
 singular plural
  • spiculează
  • spiculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spiculez
 (să)
  • spiculez
  • spiculam
  • spiculai
  • spiculasem
a II-a (tu)
  • spiculezi
 (să)
  • spiculezi
  • spiculai
  • spiculași
  • spiculaseși
a III-a (el, ea)
  • spiculează
 (să)
  • spiculeze
  • spicula
  • spiculă
  • spiculase
plural I (noi)
  • spiculăm
 (să)
  • spiculăm
  • spiculam
  • spicularăm
  • spiculaserăm
  • spiculasem
a II-a (voi)
  • spiculați
 (să)
  • spiculați
  • spiculați
  • spicularăți
  • spiculaserăți
  • spiculaseți
a III-a (ei, ele)
  • spiculează
 (să)
  • spiculeze
  • spiculau
  • spiculară
  • spiculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)