spicula² vi [At: ALR I, 910/59 / Pzi: 3 ~lează / E: spic] (Reg; despre graminee) A înspica.

spicula¹ vt [At: LM / Pzi: 3 ~lează / E: lat spiculare] (Îvr) A ascuți (1).

spicula³ v vz specula

specula [At: DRLU / V: (înv) spic~, (reg) șpic~ / Pzi: ~lez, (înv) specul / E: fr spéculer, lat speculari] 1 vt (Îdt) A observa cu atenție. 2-3 vtri A face operații comerciale, financiare etc. Si: (înv) a specularisi (1-2). 4 vr (Îvr) A se îndeletnici cu operații financiare sau comerciale. 5 vt A obține câștiguri necinstite profitând de unele împrejurări favorabile. 6 vt (C. i. oameni) A înșela, profitând de împrejurări. 7 vtrp (Pex) A (se) exploata (3). 8-9 vt(a), (rar) vi (C. i. mai ales situații favorabile) A folosi pentru a dobândi avantaje personale. 10 vt A vinde cu suprapreț, profitând de anumite împrejurări economice și sociale Si: a face speculă¹ (7), (înv) a specularisi (3), trafica, (îrg) precupi Vz negustori, precupeți. 11 vt (C. i. cumpărători) A înșela vânzând mărfurile cu suprapreț. 12-13 vi, (rar) vt A face deducții (filozofice, științifice), teoretizând în mod formal, fără legătură cu practica. 14 vr (Reg) A-și face calcule.

speculă¹ sf [At: GHICA, C. E. I, 103 / V: (reg) spic~, șp~ / Pl: ~le / E: specula] 1-4 (Asr) Speculație (1-4). 5 Exploatare excesivă a ceea ce poate aduce un venit (proprietăți, forță de muncă etc.). 6 Profit realizat prin speculă (5). 7 Comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea unor mărfuri, cu prețuri exagerate, în momentul în care acestea lipsesc de pe piață. 8 Infracțiune comisă prin practicarea speculei (7).

spiculă¹ sf vz speculă

șpicula v vz specula

șpiculă sf vz speculă

SPECULA, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a profita de ceva; (complementul indică o persoană, o colectivitate) a exploata, a înșela (profitînd de anumite împrejurări). În ultimul timp, mai ales scriitorii au speculat adevărul că nu există oameni «numai buni». CAMIL PETRESCU, U. N. 64. Trîntorii părăsiți ce s-au întrodus de o bucată de vreme în societatea romînilor, speculînd nevinovăția și încrederea. ALECSANDRI, O. P. 48. Îți place peste țară să-ntinzi întunecimea Și prin eresuri proaste să speculezi mulțimea. id. T. II 157. ◊ Refl. pas. [Pe moșiile boierilor] se speculează țăranii pînă la exasperare... Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. ♦ (Complementul indică o marfă) A vinde cu suprapreț (profitînd de anumite împrejurări economice și sociale); (complementul indică pe cumpărător) a exploata (vînzîndu-i mărfurile cu suprapreț). 2. Intranz. A face tranzacții de valori. V. speculă (2). 3. Intranz. A face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica. Esteticii metafizici, văzînd operele artistice frumoase, au început să speculeze asupra noțiunei abstracte a frumosului, a artei. GHEREA, ST. CR. II 26.

SPECULĂ, specule, s. f. 1. Mod de exploatare constînd în acapararea și dosirea de mărfuri și în vinderea lor cu prețuri ridicate, în momentele de lipsă. Și aci trebuie o mînă de fier! aprobă ministrul. O mînă de fier care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. 2. Tranzacție de bursă, constînd în vînzarea și cumpărarea valorilor cu scopul de a obține cîștiguri din diferența de curs.

SPECULA vb. I. tr. A face speculații financiare, economice etc., a exploata practicînd specula; (p. ext.) a înșela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobîndi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deducții teoretizînd formal, fără legătură cu practica. [< fr. spéculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

SPECULĂ s.f. 1. Exploatare constînd în dosirea de mărfuri și vinderea lor cu suprapreț în momentele cînd lipsesc de pe piață. 2. Tranzacție de bursă constînd în vînzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține cîștiguri mari; speculație. [< specula].

SPICULĂ s.f. (Astr.) Fiecare dintre formațiunile strălucitoare, cu aspect de perie, care formează baza cromosferei solare. [Cf. lat. spiculum- săgeată].

SPECULA vb. I. tr. 1. a face speculă. ◊ a înșela (pe cineva). ◊ a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. a face tranzacții de valori. II. intr., tr. a face speculații (1), deducții. (< fr. spéculer, lat. speculari)

SPECULĂ s. f. 1. comerț ilicit prin dosirea de mărfuri și vinderea lor, cu suprapreț. ◊ dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală. 2. speculație (2). (< specula)

SPICULĂ s. f. fiecare dintre formațiunile strălucitoare, cu aspect de perie, formând baza cromosferei. (< fr. spicule, lat. spiculum)

A SPECULA ~ez 1. tranz. (situații, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). ~ încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacții de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculații. /<fr. speculer, lat. speculari

SPECULĂ ~e f. Vânzare a mărfurilor care lipsesc pe piață. [G.-D. speculei] /v. a specula

speculà v. 1. a medita cu atențiune asupra unei materii; 2. a face proiecte, operațiuni de finanțe, de comerț: a specula asupra vânzării terenurilor; 3. fig. a exploata: a specula favoarea poporului.

speculă f. combinațiune de finanțe, întreprindere de bancă, de comerț.

*spéculă f., pl. e (din speculez, ca deranj, ramburs din deranjez, rambursez. Lat. it. spicula înseamnă „observatoriŭ”). Trafic, operațiune negustorească (maĭ ales ilicită): case de speculă (de dat cu chirie), acesta face speculă din toate. – Vulg. șpículă.

*speculéz v. intr. (lat. spéculor, -lári, a observa, a spiona). Meditez, fac teoriĭ. Fac combinațiunĭ (operațiunĭ) financiare saŭ comerciale bazate pe evenimente politice ș. a.: a specula asupra grînelor, a renteĭ. V. tr. Exploatez, întrebuințez ca să cîștig: a specula prostia poporuluĭ.

*spículă f., pl. e (lat. spicula, dim. d. spica, spic). Bot. Spic mic și suptire (ca la tremurătoare).

șpículă, V. speculă.

specula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. speculez, 3 speculează; conj. prez. 1 sg. să speculez, 3 să speculeze

speculă (practicarea de prețuri exagerate) s. f., g.-d. art. speculei; pl. specule

specula (a ~) vb., ind. prez. 3 speculează

speculă s. f., g.-d. art. speculei; pl. specule

specula vb., ind. prez. 1 sg. speculez, 3 sg. și pl. speculează

speculă s. f., g.-d. art. speculei; pl. specule

spiculă s. f., pl. spicule

SPECULA vb. 1. a negustori, a precupeți, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)

SPECULĂ s. 1. speculație. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)

SPECULA vb. 1. a negustori, a precupeți, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)

SPECULĂ s. 1. speculație. (~ cu valori economice.) 2. (înv.) precupie. (Condamnat pentru ~.)

spicula², pers. 3 sg. spiculează, vb. I (reg.; despre graminee) a înspica.

spicula¹, pers. 3 sg. spiculează, vb. I (înv.) a ascuți.