7 definiții pentru spicuitoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. [Pr.: -cu-i-] – Spicui + suf. -tor.
spicuitor, ~oare [At: ASACHI, S. L. I, 111/ P: ~cu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: spicui + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care adună spicele (1) rămase după secerat. 3 smf (Fig) Persoană care spicuiește (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care spicuiește. [Pr.: -cu-i-] – Spicui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care spicuiește.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spicuitoare (rar) (desp. -cu-i-) s. f., g.-d. art. spicuitoarei; pl. spicuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spicuitoare (rar) (-cu-i-) s. f., g.-d. art. spicuitoarei; pl. spicuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spicuitoare s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. spicuitoarei; pl. spicuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: spi-cu-i-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
spicuitor, spicuitorisubstantiv masculin spicuitoare, spicuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care spicuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Spicui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09