13 definiții pentru spicui
din care- explicative (6)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spicui] – Spic + suf. -ui.
SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spicui] – Spic + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spicui [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 304/6 / Pzi: ~esc, (reg) spicui / E: spic + -ui] 1 vt(a) (C. i. spice) A culege din lan sau după secerat Si: (îrg) a spica2 (1). 2 vt(a) (Reg) A alege spice de grâu frumoase, înainte de secerat, pentru sămânță. 3-4 vtrp (Reg; c. i. lanuri de grâu) A (se) secări (1). 5 vt (Reg; c. i. clăi sau stoguri de spice de grâu) A aranja la vârf în formă de spic (1), întors, punând snopii de grâu cu spicele în afară, ca să se poată scurge apa de ploaie. 6 vi (Îdt; d. graminee) A înspica. 7 vr (Reg) A se destăinui cuiva. 8 vr (Reg) A se încumeta. 9 vr (Reg) A sări la bătaie. 10 vrr A se lua la întrecere cu cineva. 11 viu (Rar) A ninge cu fulgi mari de zăpadă amestecată cu stropi rari de ploaie. 12-13 vtrp (Fig; c. i. idei, informații, materiale documentare etc.) A (se) extrage din diferite izvoare, alegând dintr-o cantitate mai mare Vz selecta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice din lan, a aduna spicele rămase după secerat. (Absol.) Zi de vară pînă-n seară Ea din lan nu iese-afară, Spicuiește, spicuiește, De odihnă nici gîndește. ALECSANDRI, P. II 192. ◊ Refl. pas. Dacă grîul... apucă a se corci... tot să poate alege, spicuindu-să din lan. DRĂGHICI, la TDRG. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (date, informații) din diferite izvoare (alegînd dintr-o cantitate mai mare). Ceea ce te izbește cînd străbați lista cuvintelor arhaice spicuite în textele lui Bălcescu nu este faptul că ele ar fi dispărute din vocabularul actual, cît împrejurarea că sînt luate în accepțiuni mai vechi. L. ROM. 1953, nr. 1, 33. Da, atît aceste versuri cît și cele ce vom spicui aci nu pot decît să vorbească și să pledeze cu elocință cauza junimei. MACEDONSKI, O. IV 8. Anticarul și antropologul găsesc ei cumva să spicuiască pe aci dovezi de acelea netăgăduite, care vin să sprijine atît de puternic spusele și bănuielile istoriei? ODOBESCU, S. II 259.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SPICUI ~iesc tranz. 1) (spice) A strânge după secerat. 2) (idei, date, informații) A extrage selectiv (din diferite izvoare). /spic + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spicuì v. 1. a face spic: grânele au spicuit. 2. a aduna spice după secerat; 3. fig. a culege de ici de colo.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spicuĭésc v. tr. (d. spic). Culeg spice după seceriș. Fig. Culeg de icĭ de colo (din cărțĭ, din lume). V. pobîrcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spicui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, 3 sg. spicuiește, imperf. 1 spicuiam; conj. prez. 1 sg. să spicuiesc, 3 să spicuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spicui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, imperf. 3 sg. spicuia; conj. prez. 3 să spicuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spicui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, imperf. 3 sg. spicuia; conj. prez. 3 sg. și pl. spicuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spicui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiesc, conj. spicuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
spicuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPICUI vb. v. înspica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spicui vb. v. ÎNSPICA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spicui, spicuiescverb
- sinonime: înspica
- Zi de vară pînă-n seară Ea din lan nu iese-afară, Spicuiește, spicuiește, De odihnă nici gîndește. ALECSANDRI, P. II 192. DLRLC
- Dacă grîul... apucă a se corci... tot să poate alege, spicuindu-să din lan. DRĂGHICI, la TDRG. DLRLC
-
- 2. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ceea ce te izbește cînd străbați lista cuvintelor arhaice spicuite în textele lui Bălcescu nu este faptul că ele ar fi dispărute din vocabularul actual, cît împrejurarea că sînt luate în accepțiuni mai vechi. L. ROM. 1953, nr. 1, 33. DLRLC
- Da, atît aceste versuri cît și cele ce vom spicui aci nu pot decît să vorbească și să pledeze cu elocință cauza junimei. MACEDONSKI, O. IV 8. DLRLC
- Anticarul și antropologul găsesc ei cumva să spicuiască pe aci dovezi de acelea netăgăduite, care vin să sprijine atît de puternic spusele și bănuielile istoriei? ODOBESCU, S. II 259. DLRLC
-
etimologie:
- Spic + sufix -ui. DEX '98 DEX '09