3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spici sn vz speech

SPICI s.n. (Rar) Discurs, cuvîntare ocazională; alocuțiune. [Scris și speech. / < engl. speech].

SPICI- elem. „spic”. (< fr. spici-, cf. lat. spica, spicum)

SPEECH, speech-uri, s. n. Alocuțiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [Pr.: spič] – Cuv. engl.

speech sn [At: D. ZAMFIRESCU, T. S. 56 / P: spici / V: (rar) spici / Pl: ~uri / E: eg speech] Discurs ocazional.

șpic s [At: ANON. CAR. / V: (înv) sp~ / Pl: ? / E: ger Spik] (Bot; Ban; Trs; gmî) Levănțică (Lavandula vera).

SPEECH s. n. Alocuțiune rostită de obicei ca răspuns la un toast. [Pr.: spici] – Cuv. engl.

SPEECH [SPICI] s. n. discurs ocazional; alocuțiune. (< engl. speech)

speech n. (cit. spici) discurs de ocaziune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

speech (engl.) [pron. spič] s. n., pl. speech-uri [pron. spičuri]

speech (angl.) [pron. spič] s. n., art. speech-ul; pl. speech-uri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPEECH s. v. alocuțiune, cuvânt, cuvântare, discurs.

ȘPIC s. v. lavandă, levănțică.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPICI- „spic, spicat”. ◊ L. spicum „spic” > fr. spici-, engl. id. > rom. spici-.~fer (v. -fer), adj., care poartă spice; ~flor (v. -flor), adj., cu florile dispuse în spic; ~form (v. -form), adj., în formă de spic.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spici, spiciuri s. n. (pub., peior.) cuvântare, discurs

Intrare: spici
spici2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • spici
Intrare: speech
  • pronunție: spič
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speech
  • speech-ul
  • speech-u‑
plural
  • speech-uri
  • speech-urile
genitiv-dativ singular
  • speech
  • speech-ului
plural
  • speech-uri
  • speech-urilor
vocativ singular
plural
spici1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spici
  • spiciul
  • spiciu‑
plural
  • spiciuri
  • spiciurile
genitiv-dativ singular
  • spici
  • spiciului
plural
  • spiciuri
  • spiciurilor
vocativ singular
plural
Intrare: șpic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpic
  • șpicul
  • șpicu‑
plural
  • șpici
  • șpicii
genitiv-dativ singular
  • șpic
  • șpicului
plural
  • șpici
  • șpicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spicielement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „spic”. MDN '00
etimologie:

speech, speech-urisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.