2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. Bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri. – V. speti.

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. Bolnav de speteală; deșelat; (despre oameni) frânt de șale, istovit, sleit de puteri. – V. speti.

spetit, ~ă a [At: AMIRAS, LET. III 96/36 / V: (reg) ~edit, (îvr) ~etat / Pl: ~iți, ~e / E: speti] 1 (D. animale de tracțiune) Care are spinarea îndoită, vătămată sau deformată de poveri prea mari sau de lovituri puternice Si: deșelat2 (1), istovit, (reg) dăulat, tărnițat. 2 (Spc) Bolnav de speteală1 (2). 3 (D. oameni) Obosit peste măsură. 4 (D. oameni) Care a muncit până la istovire. 5 (D. oameni) Sleit de puteri.

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. (Mai ales despre animale de tracțiune) Cu spinarea deformată, ruptă (de poveri sau de lovituri); deșelat. Mitru Cătănaș, vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi și un cal spetit. SLAVICI, O. I 64. Cercetînd toți caii cîte unul, ajunse la unul bătrîn, slab și spetit, care abia se ținea pe picioare. POPESCU, B. I 51. Moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai atîta că... a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba. CREANGĂ, P. 294. Calul spetit veșnic e șchiop. ȘEZ. IV 128.

spetit a. 1. cu spetele rupte: calul spetit e șchiop; 2. fig. cocoșat de muncă excesivă: moșneagul a rămas pleșuv și spetit CR.

spetít, -ă adj. Căruĭa ĭ-au ĭeșit spetele (s’a deșelat, s’a gheboșit): cal, om spetit. – La Dos. spátos.

SPETI, spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.

SPETI, spetesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbolnăvi de speteală. ♦ A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. ♦ Refl. (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. – Din spată.

speti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: spată1] 1-2 vtr (Mai ales d. animale de tracțiune) A(-și) îndoi spinarea cărând poveri prea mari sau din cauza unor lovituri puternice Si: a (se) deșela1 (1), a (se) deznoda (9), a (se) istovi, (reg) a (se) dăula (1-2). 3-4 vtr (Spc) A (se) îmbolnăvi de speteală1 (2). 5-6 vtr (D. oameni) A (se) obosi muncind din răsputeri. 7 vr (D. oameni) A munci până la istovire. 8 vt (Îlav) Pe ~ite Din răsputeri. 9-10 vtr (Fig) A fi silit să cheltuiască peste posibiltăți Si: a (se) ruina, a sărăci. 11 vi (Reg; d. spata de la războiul de țesut) A sări de la locul ei.

SPETI, spetesc, vb. IV. Refl. (Mai ales despre animale de tracțiune) A se îmbolnăvi de speteală; a se deșela. La deal moș Nichifor se da jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. CREANGĂ, P. 107. Strîns-a tetea, strîns-a pește, De gîndeai că se spetește. CONTEMPORANUL, II 655. Boii se spetesc întinzînd la jug și carul scîrțîie prin glod. ALECSANDRI, T. I 359. Caii se spetesc. ȘEZ. IV 128. ◊ Tranz. Într-o zi Ghemiș punea Șepte buți alăturea, Cu vînăta le sărea, Pe vînăta o spetea! ALECSANDRI, P. P. 129. ♦ A se istovi muncind, a munci din răsputeri. El tolănește și noi ne spetim muncind și tot noi leneși. STANCU, D. 105. În ogradă, argații umblau forfota în toate părțile, se speteau cu treaba. SADOVEANU, O. III 112. Omule, te văz harnic, muncești de te spetești. ISPIRESCU, L. 175. Comuna... ar putea îndestula toate trebuințele comunale, fără ca să se spetească oamenii. I. IONESCU, P. 57. ♦ A se ruina. M-am spetit!... Zece mii cinci sute de lei, frate, și via cu poamă coarnă. ALECSANDRI, T. 289.

A SE SPETI mă ~esc intranz. 1) A munci din răsputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauză unor eforturi excesive; a se deșela. 3) fig. A se angaja în acțiuni ce depășesc posibilitățile reale. /Din spată

A SPETI ~esc tranz. A face să se spetească. /Din spată

spetì v. 1. a-și rupe spetele sau mijlocul: calul s’a spetit; 2. fig. a obosi peste măsură: muncești de te spetești.

spetésc v. tr. (d. spete, pl. d. spală. De aicĭ vine rut. spetiti, a desfigura). Fac să ĭasă spetele de prea multă muncă, deșel, umeresc: a speti un cal, calu s’a spetit, m’am spetit cărînd la sad, (fig.) m’am spetit (m’am afanisit) cheltuind.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

speti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetesc, 3 sg. spetește, imperf. 1 speteam; conj. prez. 1 sg. să spetesc, 3 să spetească

speti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetesc, imperf. 3 sg. spetea; conj. prez. 3 să spetească

speti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetesc, imperf. 3 sg. spetea; conj. prez. 3 sg. și pl. spetească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPETIT adj. deșelat, istovit, (reg.) tărnițat, (Munt. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

SPETIT adj. deșelat, istovit, (reg.) tărnițat, (Munt. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

SPETI vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

SPETI vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

Intrare: spetit
spetit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spetit
  • spetitul
  • spetitu‑
  • speti
  • spetita
plural
  • spetiți
  • spetiții
  • spetite
  • spetitele
genitiv-dativ singular
  • spetit
  • spetitului
  • spetite
  • spetitei
plural
  • spetiți
  • spetiților
  • spetite
  • spetitelor
vocativ singular
plural
spedit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spetat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: speti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • speti
  • spetire
  • spetit
  • spetitu‑
  • spetind
  • spetindu‑
singular plural
  • spetește
  • spetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spetesc
(să)
  • spetesc
  • speteam
  • spetii
  • spetisem
a II-a (tu)
  • spetești
(să)
  • spetești
  • speteai
  • spetiși
  • spetiseși
a III-a (el, ea)
  • spetește
(să)
  • spetească
  • spetea
  • speti
  • spetise
plural I (noi)
  • spetim
(să)
  • spetim
  • speteam
  • spetirăm
  • spetiserăm
  • spetisem
a II-a (voi)
  • spetiți
(să)
  • spetiți
  • speteați
  • spetirăți
  • spetiserăți
  • spetiseți
a III-a (ei, ele)
  • spetesc
(să)
  • spetească
  • speteau
  • speti
  • spetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spetit, spetiadjectiv

  • 1. Bolnav de speteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitru Cătănaș, vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi și un cal spetit. SLAVICI, O. I 64. DLRLC
    • format_quote Cercetînd toți caii cîte unul, ajunse la unul bătrîn, slab și spetit, care abia se ținea pe picioare. POPESCU, B. I 51. DLRLC
    • format_quote Moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai atîta că... a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
    • format_quote Calul spetit veșnic e șchiop. ȘEZ. IV 128. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Frânt de șale, istovit, sleit de puteri. DEX '09
etimologie:
  • vezi speti DEX '98 DEX '09

speti, spetescverb

  • 1. A (se) îmbolnăvi de speteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deșela
    • format_quote La deal moș Nichifor se da jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. CREANGĂ, P. 107. DLRLC
    • format_quote Strîns-a tetea, strîns-a pește, De gîndeai că se spetește. CONTEMPORANUL, II 655. DLRLC
    • format_quote Boii se spetesc întinzînd la jug și carul scîrțîie prin glod. ALECSANDRI, T. I 359. DLRLC
    • format_quote Caii se spetesc. ȘEZ. IV 128. DLRLC
    • format_quote Într-o zi Ghemiș punea Șepte buți alăturea, Cu vînăta le sărea, Pe vînăta o spetea! ALECSANDRI, P. P. 129. DLRLC
    • 1.1. A munci sau a obliga să muncească până la istovire, a (se) istovi din cauza eforturilor depuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El tolănește și noi ne spetim muncind și tot noi leneși. STANCU, D. 105. DLRLC
      • format_quote În ogradă, argații umblau forfota în toate părțile, se speteau cu treaba. SADOVEANU, O. III 112. DLRLC
      • format_quote Omule, te văz harnic, muncești de te spetești. ISPIRESCU, L. 175. DLRLC
      • format_quote Comuna... ar putea îndestula toate trebuințele comunale, fără ca să se spetească oamenii. I. IONESCU, P. 57. DLRLC
    • 1.2. reflexiv (Despre oameni) A fi silit să facă față unor sarcini materiale copleșitoare, să cheltuiască sume care depășesc cu mult limita posibilităților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ruina
      • format_quote M-am spetit!... Zece mii cinci sute de lei, frate, și via cu poamă coarnă. ALECSANDRI, T. 289. DLRLC
etimologie:
  • spată DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.