spetit, ~ă a [At: AMIRAS, LET. III 96/36 / V: (reg) ~edit, (îvr) ~etat / Pl: ~iți, ~e / E: speti] 1 (D. animale de tracțiune) Care are spinarea îndoită, vătămată sau deformată de poveri prea mari sau de lovituri puternice Si: deșelat² (1), istovit, (reg) dăulat, tărnițat. 2 (Spc) Bolnav de speteală¹ (2). 3 (D. oameni) Obosit peste măsură. 4 (D. oameni) Care a muncit până la istovire. 5 (D. oameni) Sleit de puteri.

SPETIT, -Ă, spetiți, -te, adj. (Mai ales despre animale de tracțiune) Cu spinarea deformată, ruptă (de poveri sau de lovituri); deșelat. Mitru Cătănaș, vecinul lui Marcu, avea doi boi slabi și un cal spetit. SLAVICI, O. I 64. Cercetînd toți caii cîte unul, ajunse la unul bătrîn, slab și spetit, care abia se ținea pe picioare. POPESCU, B. I 51. Moșneagul a rămas liniștit din partea babei... Numai atîta că... a rămas pleșuv și spetit, de mult ce-l netezise baba. CREANGĂ, P. 294. Calul spetit veșnic e șchiop. ȘEZ. IV 128.

spetit a. 1. cu spetele rupte: calul spetit e șchiop; 2. fig. cocoșat de muncă excesivă: moșneagul a rămas pleșuv și spetit CR.

spetít, -ă adj. Căruĭa ĭ-au ĭeșit spetele (s’a deșelat, s’a gheboșit): cal, om spetit. – La Dos. spátos.

spedit, ~ă a vz spetit

spetat, ~ă a vz spetit

speti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: spată¹] 1-2 vtr (Mai ales d. animale de tracțiune) A(-și) îndoi spinarea cărând poveri prea mari sau din cauza unor lovituri puternice Si: a (se) deșela¹ (1), a (se) deznoda (9), a (se) istovi, (reg) a (se) dăula (1-2). 3-4 vtr (Spc) A (se) îmbolnăvi de speteală¹ (2). 5-6 vtr (D. oameni) A (se) obosi muncind din răsputeri. 7 vr (D. oameni) A munci până la istovire. 8 vt (Îlav) Pe ~ite Din răsputeri. 9-10 vtr (Fig) A fi silit să cheltuiască peste posibiltăți Si: a (se) ruina, a sărăci. 11 vi (Reg; d. spata de la războiul de țesut) A sări de la locul ei.

SPETI, spetesc, vb. IV. Refl. (Mai ales despre animale de tracțiune) A se îmbolnăvi de speteală; a se deșela. La deal moș Nichifor se da jos și trăgea de-a valma cu iepele. La vale iar se da jos, ca să nu se spetească iepele. CREANGĂ, P. 107. Strîns-a tetea, strîns-a pește, De gîndeai că se spetește. CONTEMPORANUL, II 655. Boii se spetesc întinzînd la jug și carul scîrțîie prin glod. ALECSANDRI, T. I 359. Caii se spetesc. ȘEZ. IV 128. ◊ Tranz. Într-o zi Ghemiș punea Șepte buți alăturea, Cu vînăta le sărea, Pe vînăta o spetea! ALECSANDRI, P. P. 129. ♦ A se istovi muncind, a munci din răsputeri. El tolănește și noi ne spetim muncind și tot noi leneși. STANCU, D. 105. În ogradă, argații umblau forfota în toate părțile, se speteau cu treaba. SADOVEANU, O. III 112. Omule, te văz harnic, muncești de te spetești. ISPIRESCU, L. 175. Comuna... ar putea îndestula toate trebuințele comunale, fără ca să se spetească oamenii. I. IONESCU, P. 57. ♦ A se ruina. M-am spetit!... Zece mii cinci sute de lei, frate, și via cu poamă coarnă. ALECSANDRI, T. 289.

A SE SPETI mă ~esc intranz. 1) A munci din răsputeri; a se istovi. 2) (despre animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauză unor eforturi excesive; a se deșela. 3) fig. A se angaja în acțiuni ce depășesc posibilitățile reale. /Din spată

A SPETI ~esc tranz. A face să se spetească. /Din spată

spetì v. 1. a-și rupe spetele sau mijlocul: calul s’a spetit; 2. fig. a obosi peste măsură: muncești de te spetești.

spetésc v. tr. (d. spete, pl. d. spală. De aicĭ vine rut. spetiti, a desfigura). Fac să ĭasă spetele de prea multă muncă, deșel, umeresc: a speti un cal, calu s’a spetit, m’am spetit cărînd la sad, (fig.) m’am spetit (m’am afanisit) cheltuind.

speti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetesc, 3 sg. spetește, imperf. 1 speteam; conj. prez. 1 sg. să spetesc, 3 să spetească

speti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetesc, imperf. 3 sg. spetea; conj. prez. 3 să spetească

speti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spetesc, imperf. 3 sg. spetea; conj. prez. 3 sg. și pl. spetească

SPETIT adj. deșelat, istovit, (reg.) tărnițat, (Munt. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

SPETIT adj. deșelat, istovit, (reg.) tărnițat, (Munt. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

SPETI vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

SPETI vb. a deșela, a istovi, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)