SPERIETOARE, sperietori, s. f. Ceea ce sperie; (în special) momîie sau morișcă pentru speriat păsările (v. cîrîitoare). Era casa bunicilor și străbunicilor săi, rămasă ca o sperietoare de vrăbii în centrul unor mari moșii. EFTIMIU, N. 25.

SPERIETOARE ~ori f. 1) Obiect care sperie. 2) Făptură cu înfățișare fioroasă (și cu defecte fizice); pocitură; monstru; momâie. [Sil. -ri-e-] /a speria + suf. ~oare

sperietoare f. figură de speriat păsările ce strică grânele.

sperietoáre f., pl. orĭ. Lemnu îmbrăcat cu haĭne de om ca să sperie păsările pin semănăturĭ (ciulihoaĭe, momîĭe). – În nord, Olt. spă-.

speretoare sf vz sperietoare

sperietoare (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. sperietorii; pl. sperietori

sperietoare (-ri-e-) s. f., g.-d. art. sperietorii; pl. sperietori

sperietoare s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. sperietorii; pl. sperietori

sperietoare, -tori.

SPERIETOARE s. momâie, (pop.) matahală, măgăoaie, popândău, (înv. și reg.) paparudă, (reg.) ciuhaie, ciuhă, maimucă, maimuță, măiugă, mătăuz, mogâldan, mogâldeață, păuză, popândea, popândeț, popânzac, popânzoi, poponeț, pusciuhă. (O ~ pusă în semănături, pentru a izgoni păsările.)

SPERIETOARE s. momîie, (pop.) matahală, măgăoaie, popîndău, (înv. și reg.) paparudă, (reg.) ciuhaie, ciuhă, maimucă, maimuță, măiugă, mătăuz, mogîldan, mogîldeață, păuză, popîndea, popîndeț, popînzac, popînzoi, poponeț, pusciuhă. (O ~ pusă în semănături pentru a izgoni păsările.)